Despre clacă sau… amintiri din copilărie
Se spune că ,,orice experiență umană, orice ai spus, auzit, simțit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău” și că este suficient un mic stimul ca tu să îți amintești, aproape în detaliu, o astfel de experiență din trecut. ⚓
Așa se face că, zilele trecute, pe când admiram tablourile din lână împâslită, lucrate împreună cu adolescenta mea, când avea vreo zece ani, m-am întors (din nou) în timp, la copilăria mea de la țară. 🖼️
Da, știu, trebuie să ne desprindem de trecut și să trăim prezentul, însă sunt de părere că, aducerea aminte a celor care ne-au influențat cândva/cumva persoana care suntem astăzi, nu este deloc dăunătoare, ci benefică. Benefică pentru că ne determină să fim recunoscători pentru că am avut norocul să îi avem în viața noastră, că ne oferă șansa să vedem cum am evoluat și să conștientizăm că exemplul personal este cea mai puternică unealtă pe care o putem folosi în educarea copilului.🙏
Revenind la lâna împâslită, nu știu dacă bunica mea cunoaștea metoda (am sentimentul că nu, altfel aș fi aflat de la ea, nu la un atelier organizat în buricul capitalei), însă știu că avea oi și că era nevoită să lucreze, toată iarna, lâna adunată în saci, în podul casei.🐏🐑
Cum la țară nu aveau prea multe variante de petrecere a timpului liber, muncile câmpului nu le mai solicitau, iar vremea rea nu le permitea ,,să stea pe bătătură”, femeile organizau clacă. Periodic, stabileau o zi în care se întâlneau la una dintre ele acasă ,,să muncească lâna”. După ce terminau de scărmănat, tors sau de făcut ghemele pentru tricotat, dădeau petrecere cu muzică populară, floricele de porumb, gogoși, cornulețe, boabe de porumb fierte cu zahăr… 🍩🌽🎼
Când o vedeam pe bunica pregătindu-se pentru a merge la vreo vecină la clacă, mă țineam scai de ea să mă ia și pe mine. Ce credeți? Abia a acceptat să mă ia o singură dată la tușa Leana. Nu voi uita niciodată gogoșile ei! 🍩🍩🍩
Mai târziu mi-a spus că ,, celelalte femei erau spurcate la gură” … 🤔Mult timp m-am întrebat ,,ce-o fi însemnând asta?”.
În schimb, nu scăpa de mine când era ea gazdă. Vai, nu vă puteți închipui ce bucurie simțeam la gândul că voi munci alături de toate acele femei! Așa am învățat să scarmăn lână, să torc, să împletesc ciorapi sau mănuși și chiar să țes la război. Așa am aflat cât este de important să îți ajuți semenii și că unde-s doi, puterea crește. Că o gogoașă, un dans popular și un pahar cu vin pot să te facă să te simți #maibine după o zi grea și că poți fi fericit cu puținul pe care îl ai…💟
,,Pacea mintii și bucuria vieții nu depind de locul în care ne aflăm sau de ceea ce avem sau de cine suntem, ci numai de atitudinea noastră mentală.”🙏
