De prin școli adunate…
Episodul 3
La aceeași școală, în altă zi, vine un copil din clasa mea, despre care știam că mai are o soră, și mă roagă să îi permit să își viziteze frații mai mari, aflați în clădirea alăturată. Mă întorc uimită sper el și îl întreb de când are frați…🤔 ,,A, domnișoara, ei sunt frații mei de luna trecută, de când mama mea s-a mutat la ei, iar mama lor s-a mutat la noi acasă!”. Ceva îmi dădea cu virgulă. Îmi spun în sinea mea ,,Cine știe ce a înțeles copilul…are doar 7 ani!” și îl las să plece.🤨
Am aflat ulterior că spunea adevărul: două cupluri cu câte doi, respectiv trei copii, prieteni de familie, s-au plictisit de partenerii lor de viață și au făcut schimb. Așa că acum, copiii se declarau frați. După câteva luni au revenit la casele lor. 🤷🏻♀️
……………………………………………………..
8 Martie. Cum era obiceiul de a oferi și primi cadou de Ziua Femeii și deși erau oameni simpli și cu venituri modeste, aceștia își trimiteau copiii cu flori din curțile proprii pentru doamnele învățătoare, în semn de apreciere. Colega mea, o domnișoara delicată debutantă și ea, mă cheamă la ea în clasă după ore și îmi spune cu glas tremurând: ,,Simo, am primit o pungă de la mama lui F și mi-a spus să am grijă că e ceva fragil în interior. Vino să vezi și tu pachetul că mie mi-e cam teamă să aflu ce e în interior…”
Mă apropii de catedra ei și ochii îmi pică pe unica sacoșă de plastic de lângă florile primite. Ceva neregulat se deslușea de sub ziarul pătat de ulei cu care erau învelite două pachete aflate în punga aceea. Mă uit la colega mea, iar ea la mine. Își face curaj, scoate primul pachet și înlătură primul strat de ziar. Apoi pe al doilea. Apoi pe al treilea. Se zărește coada ciobită a unui pește de sticlă. Nu mă pot abține și râd. 😀
Ea devine roșie la față. Scoate peștele la iveală. Printre solzii din sticlă albastră se puteau observa cu ușurintă urmele vremii… Mie-mi vine să râd mai tare, dar fața ei arată altceva și mă abțin. Își ia inima în dinți și deschide și al doilea pachet, împachetat în și mai multe straturi de ziar. Zece ouă de găină, proaspăt scoase din cuibar, după murdăria de pe ele… Ea e și mai roșie la față. O lacrimă îi joacă în colțul ochiului.
Îmi înăbuș dorința de a râde cu hohote și, văzând-o afectată, încerc să o consolez: ,,Oamenii simpli de la țară vor să îți arate aprecierea lor și îți oferă ce au ei mai de preț. Pentru mama lui F, acestea au însemnat ceva de ți le-a oferit ție. Spală peștele și pune-l pe televizor, unde îi este locul, iar ouăle dă-i-le mamei tale să facă o plăcintă de-aia bună!” Gustă gluma mea și o bufnește râsul și pe ea. Luase darul ca pe o ofensă, dar acum râdem copios amândouă…😂
Cine-a spus că viața bate filmul, mare adevăr grăia. Oamenii de la țară ne-au dovedit că nu se plictisesc deloc, ci sunt foarte inventivi…
Simona
