Pentru că ne preocupă subiectul educației, suntem înscrise în mai multe grupuri de pe Facebook.
Ce am observat? Lumea, în mediul virtual, este mult mai acidă, aruncă ușor cu jigniri și venin în oamenii pe care nu i-a întâlnit niciodată sau își dă cu părerea despre activitatea lor fără să o cunoască.
Deși așteptările noastre erau altele de la aceste grupuri, pe unele le-am părăsit cu un gust amar.
Cel mai dureros este că pe grupurile dedicate cadrelor didactice există niște discuții care nu le fac cinste absolut deloc.
Cu toată sinceritatea, nu ne așteptam să citim comentarii răutăcioase de la oameni care se (pre)ocupă de educație. Cele mai multe persoane comentează pe lângă subiect, cu o răutate pe care o simți cum te pișcă, deși nu ți se adresează ție. Am întrebat, oare se simt bine atunci când aruncă astfel de cuvinte? Oare se cade din partea unui profesor să arunce cu venin? Oare așa se comportă și cu elevii lor?
De exemplu, o doamnă a întrebat care este cadrul legal pentru a continua să lucreze ca învățătoare, deși a ieșit la pensie. Vai, ca ulii au sărit unele ,,doamne”! ,,Afară din sistem, nu mai ocupați locurile tinerilor, tinerii nu mai au loc de pensionari…” și multe alte vorbe deloc demne de un dascăl.
Credem că de aceea este așa scindată breasla asta, pentru că și-au făcut loc oameni care arată cu degetul și se leapădă de colegii de o anumită etate pentru că ,,nu le mai văd locul în sistem”.
Personal, cunoaștem dascăli de peste 65 de ani muuult mai dedicați și orientați spre dezvoltare personală decât mulți tineri, mai atenți la nevoile copiilor și mai deschiși spre comunicare.
Și nu putem să nu ne întrebăm: dacă ar fi fost ca doamna să le fie colegă și să îi întrebe în cancelarie ce a scris pe grup, oare la fel i-ar fi răspuns? Sau mediul online ne dă voie să scoatem ce mai rău din noi?
Spunem și aici: să nu uităm să fim OAMENI! Și să ne reamintim că formăm oameni. Ce fel de oameni vrem să formăm?
Atât!
