Zilele trecute am întâlnit câțiva copii de 12 ani care m-au impresionat prin reacția pe care au manifestat-o față de prea multele teme primite de la școală. Plângeau și spuneau că e prea mult. Unul dintre ei mi-a spus că școala ,,i-a furat copilăria, că în weekend, în loc să petreacă timpul cu prietenii sau cu familia, trebuie să facă teme”.😔
Trist, nu-i așa?
Am încercat să înțeleg ce se întâmplă, mai exact, de au ajuns în această situație supărătoare.
Printre lacrimi și sughițuri, au povestit că sunt prea multe sarcini primite la fiecare disciplină, că timpul este prea scurt pentru volumul primit, iar presiunea pusă de părinți și profesori este prea apăsătoare.
Din întrebare în întrebare, am aflat de la ei că frica lor cea mai mare este dată de reacția profesorilor și a părinților, nu de faptul că ar putea rămâne cu lacune în învățare.
Nu știu voi cum vă simțiți acum, dar eu nu pot să nu mă gândesc la acești copii, la trăirile și emoțiile lor, la presiunea aceasta pusă de familie, școală, societate ș.a.m.d. pe umerii copilului și mă doare sufletul să îi văd atât de triști.
Asist neputincioasă la această luptă permanentă pentru rezolvarea temelor: profesorii vor tot mai mult, părinții așteaptă de la copii să le rezolve corect și complet, iar copiii sunt prinși la mijloc și fie se revoltă și refuză să mai lucreze, fie își fac conștiincioși temele, dar trăiesc cu frustrarea că pierd timpul acela prețios pe care l-ar fi putut petrece cu prietenii sau cu familia.
Și totuși, ce e de făcut?
În primul rând, ca părinte sau dascăl, fă acel prim pas și ascultă ce are de spus copilul despre teme.
Pune întrebări despre cum se simte, ce gândește, cât efort depune pentru rezolvarea acestora și ce necesitați are.
Arată-i că-l înțelegi, pune o mână pe umărul lui și spune-i că îi ești aproape.
În al doilea rând, după ce a terminat ce are de spus, exprimă-ți și tu sentimentele și nevoile pe care le ai, apoi invită-l să analizați împreună situația. Ce poate face el? Ce poți face tu?
Treceți împreună pe o listă toate ideile care vă vin în minte, fără să le evaluați sau să le judecați.
La final, decideți împreună care sunt ideile care vă plac cel mai mult și pe care le puteți pune în practică, astfel încât momentul de rezolvare a temelor să nu mai fie unul încărcat de tensiune, frustrant și apăsător.
În al treilea rând, ca dascăl este imperios necesar să discuți cu ceilalți colegi despre volumul de teme dat copiilor de la clasa ta.
Adună exercițiile și calculează cât timp i-ar trebui unui copil să le rezolve (dar nu te raporta la copilul cu ritmul cel mai bun).
Dacă acestea depășesc o oră-două de muncă independentă, atunci poate ar fi bine să negociezi cu colegii de cancelarie și să mai scădeți din numărul de exerciții.
La ce bun că rezolvă tot weekendul zeci de exerciții din culegerea aia de matematică?
Mai bine 2 exerciții lucrate cu drag și înțelese cu ușurință, decât o culegere lucrată sub presiune…părerea mea.
Voi cum gestionați lupta aceasta pentru rezolvarea temelor pentru școală?
