Vine fiică-mea de la școală și, ca de obicei, o întreb cum i-a fost ziua, ce a făcut interesant etc.
De obicei, răspunsul clasic este… ai ghicit: Bine!
Numai că azi nu a fost așa. Cu voce tremurândă și lacrimi în ochi, mi-a povestit cum una dintre profesoarele ei ,,se comportă aiurea”. Evident că i-am cerut detalii și am ajuns să îi înțeleg supărarea, căci mi-a atins niște butoane pe care le credeam uitate.
Ei bine, această ,,duamnă” profesoară are obiceiul de a întârzia zilnic la ore, însă are pretenția ca elevii să o aștepte în picioare și să rămână așa până când le permite ea să se așeze. Și uneori le spune să se așeze după ce ea își ocupă locul la catedră, alteori îi ține 5-10-15 minute în picioare ,,să (ne) țină teorii”. De parcă nu e suficient, dacă un copil îndrăznește să intre în clasă după dumneaei, acesta primește imediat absență.
Domn’le, în ce secol trăim?
Ce e asta, ,,dragi” colegi?
Cât de mic trebuie să fii în sufletul tău să ai astfel de cerințe de la elevii tăi?
Citeam zilele trecute cum unii profesorii se plâng pe toate căile că nu sunt respectați. Păi, cum să fiți respectați, dragi colegi, când grija voastră este să le puneți copiilor Călușul în gură, să îi umiliți, să tipati mereu la ei că nu sunt la nivelul la care vă doriți voi. Dacă v-ați uita puțin în sufletele lor și i-ați trata cu blândețe, atunci ati avea și respectul lor.
Dar nu, pentru voi empatia și atenția la nevoia copilului înseamnă să lasi garda jos și să ,,ți se urce copilul în cap”. Și-atunci, hai să le impunem respectul cu frica!
Respectă și vei fi respectat, acesta este răspunsul!
Nu frica, umilirea, înjosirea și batjocura!
Copiii voștri au astfel de profesori? Cum ati tratat situația?
DE PRIN ȘCOLI ADUNATE
