S-a lovit copilul… Ce faci? Ești genul de părinte care se panichează imediat și exagerează lovitura sau ești genul care privește pasiv și îi spune copilului că ,,nu-i nimic”?
Cum e mai bine?
Cred că fiecare reacționăm în funcție de gradul nostru de anxietate, dar și de experiențele personale din copilărie.
………………..
Să vă povestesc o întâmplare din copilăria mea. Mama era genul de om care se speria imediat dacă ni se întâmpla ceva. De pildă, într-o seară de iarnă, când lumea se retrage în casă mult prea devreme pentru câtă energie mai au copiii de consumat, mama s-a apucat de tricotat. În casă se răspândea mirosul dulce al orezului cu lapte ce fierbea molcom pe aragazul din bucătărie. Eu și sora mea alergam prin cameră, când în jurul mesei, când sărind în pat. La un moment dat, mama lasă puloverul la care lucra pe pat și aleargă să amestece în orez. Ce ocazie mai bună pentru noi să ne urcăm pe masă și să sărim în pat? În cea mai mare viteză suntem amândouă cocoțate pe masă și pregătite de triplu șurub. Nu-mi amintesc cât de departe a sărit sora mea, dar eu am aterizat fix în andreaua mamei mele. Durerea înțepăturii nu mi-o amintesc nici pe aceea, dar nu am cum să uit palmele mamei și disperarea din privirile ei când a văzut cum săream cu andreaua înfiptă bine în fesa dreaptă. Clar nu era reacția pe care o așteptam eu, însă am înțeles-o pe mama. Frica a pus stăpânire imediat pe ea, iar reacția a fost impulsivă.
……………….
De-a lungul timpului am analizat toate reacțiile părinților mei și le-am privit din unghiul copilului, apoi din cel al părintelui care am devenit. Așa am ajuns să realizez că reacția mea față de anumite comportamente ale copiilor mei le poate influența sau înfrâna dorința de a experimenta.
M-au ajutat foarte mult introspecțiile de genul:
Mă sperie căzăturile? Ia să-mi las copilul să se cațere și să cadă cât este mic. Va învața singur cum să se ferească de acestea.
Mi-e frică de apă? Îi fac cunoștință copilului cu înotul cât mai devreme, nu să ajungă să încerce asta la 30 de ani…
Mi-e teamă să vorbesc în public (încă)? Îmi îndrum copilul către cursuri de teatru, îl las să interacționeze cu cât mai mulți copii, îl pun în contexte noi de socializare.
Tu ce-ți amintești din copilărie, legat de reacțiile părinților tăi? Cât ai preluat și cât ai conștientizat, astfel încât să nu repeți tiparul?
Simona
#edumaibine
