Școala ca o poezie
Îmi place la nebunie să ,,le arunc elevilor mei câte o provocare”, din când în când.
Zilele trecute, după ce am discutat despre textul în versuri, le-am dat ,,temă bonus”. Am numit-o așa pentru a nu simți cumva vreo presiune a obligativității îndeplinirii acestei sarcini. Pentru fiecare poezie, mai scurtă sau mai lungă, cu rimă sau fără, au primit cinci +, adică un FB.
Am înțeles, de-a lungul anilor, că fiecare copil are preocupările lui, că unii copii încă nu se simt confortabil să scrie liber, că au emoții și devin stângaci atunci când sunt nevoiți să aștearnă câteva rânduri pe hârtie. Am înțeles și am acceptat că unii copii au alte abilitați, dar, chiar și așa, dacă tu, ca dascăl, nu le desființezi imediat textul, pe motiv că nu respectă toate criteriile, acei copii prind curaj să scrie…
Așa se face că am primit poezii de la câțiva elevi, dar ce poezii!
Eu știu că am copii talentați în clasă. Știu și ei asta, dar vreau să aflați și voi. Vă las doar două poezii azi… 😉
Furnicimea
de Beatrice Laufer
Cu ochișorii ca mărgica
Trecea grăbită ieri furnica.
Ducea în spate-un bob de mei
La mușuroiul de sub tei.
Acolo nimeni nu stătea,
Iar furnicimea robotea,
De dimineața până seara
Muncea cu drag toată suflarea.
Stânga, dreapta, sus și jos
Toată lumea-i de folos,
Ca să pună în cămară
Tot ce-au strâns din greu în vară.
Iar când frigul va veni
Fericite vor mai fi,
Că toată vara au lucrat
Și niciun minut n-au stat.
Bufnița
de Maria Niculae
Aseară, pe înserat,
Bufnița s-a arătat.
A-nceput să buhăie,
Lumea ca s-o sperie.
Ce mai zarvă! Ce scandal,
În seara de carnaval!
Șoriceii se-alergau, se jucau și chițăiau,
Bufnița n-o auzeau!
Bufnițoaica bosumflată,
A mai buhăit o dată.
Șoriceii cei hazlii
Se ascund peste câmpii.
Iepurașii cei fricoși
Se uitau cam curioși
Și cu multă înțelepciune
Se ascundeau în vizuine.
Vulpea brună și șireată
Dintr-odată se arată
Și poate, din întâmplare,
Se alege cu-o gustare.
După deal, un liliac
Foarte tare a țipat.
Bufnița l-a auzit
Și, din nou, s-a zgribulit.
S-a gândit, s-a răzgândit…
Să atace la-ntâmplare
Sau să mai aștepte oare?
Vulpea a încremenit,
Liliacul s-a oprit,
Iepurașii s-au pitit,
Șoriceii au fugit.
Ce să mai mănânce oare?
Să meargă ea la culcare
Nemâncată, supărată;
Poate-o șansă mai apare
De o nouă vânătoare!
Așadar, dragi dascăli, cum ar fi dacă uneori ați mai trece peste exercițiile anoste din manual și v-ați mai surprinde elevii cu câte o provocare de genul: hai să fim poeți azi! Acolo, două-trei versuri dacă reușesc să scrie, apreciați-le copiilor efortul și încurajați-i să scrie în continuare. Nu se știe ce viitori poeți sau scriitori aveți în clasă, încă neșlefuiți!😉
Iar voi, dragi părinți, puteți juca acest joc în mașină sau la cină, la cumpărături sau în parc…
-Ia să vedem, ce rimează cu supă? -Cupă!
-Dar cu școală?
-Coală!
S-a plictisit de acest joc? Foarte bine, treceți la nivelul următor: compuneți primele versuri împreună, voi un vers, copilul altul.
,,Pe aleea de sub tei,
Veneau mama și Andrei.”
Deci, ce versuri ați compus cu copiii?
