Postat Trecutul nostru nu ne definește…
Câți dintre noi trăiesc cu etichetele primite în copilărie sau adolescență?
Câți dintre noi au uitat etichetele primite?
Câți dintre noi au uitat etichetele puse colegilor noștri, rudelor sau prietenilor noștri?
Câți dintre noi ne raportăm încă la oamenii din jur în funcție de etichetele pe care le-am pus cândva?
Cred că cele mai multe etichete le primim în adolescență. Atunci, simțul acesta critic este exacerbat. Punem ușor etichete și le lipim bine de tot. Apoi, mai târziu, unii dintre noi judecăm omul în funcție de eticheta pe care noi i-am lipit-o în frunte demult.
Câți dintre noi nu ne-am surprins spunând despre cineva ,,Ia te uită! Cine se crede omul ăsta? Lasă că știu eu cum era în liceu: tocilar sau dezinteresat, popular sau antisocial, carismatic sau nesuferit.”
Și, indiferent de faptul că timpul a trecut, iar noi nu ne-am mai văzut cu omul respectiv de ani de zile, ținem cu dinții de etichetele acelea pe care noi i le-am atribuit.
Or, ce nu știm unii dintre noi e că oamenii se schimbă! Da, unii oameni chiar nu mai sunt cei care au fost cândva.
Unii chiar au fost preocupați de dezvoltarea lor personală și s-au schimbat mai mult decât poți tu să crezi.
Alții chiar nu se mândresc cu trecutul lor de adolescent rebel și atunci caută să îndrepte lucrurile la maturitate.
Unii vor să uite că au fost victimele bulliyng-ului în copilărie și fac tot posibilul să își ,,trateze” stima de sine scăzută.
Alții nu mai sunt elevii de zece, ci sunt șomerii care nu acceptă un job plătit cu minimul pe economie.
Unii nu mai sunt elevii de 7-8, ci au ajuns oameni de succes.
Și lista poate continua… O puteți continua voi, cu situația voastră, dacă doriți…
Ce voiam să spun, de fapt, este că spiritul acesta critic care ne curge prin vene unora, moștenit și cultivat apoi de cei care s-au ocupat de educația noastră, ar fi bine să fie pus mai des sub lupă. Să privim mai bine spre noi. Cine suntem noi să punem etichete? De ce facem asta? Ce ne dă dreptul să judecăm un om? Ce ne reține să ne bucurăm de succesul unui om? De ce mă doare succesul lui? De ce mă bucur de insuccesul cuiva? Oare nu cumva e ceva în neregulă cu/la mine?
Întrebări la care ar fi bine să reflectăm…unii dintre noi!
#edumaibine
