Există momente când comportamentul copilului te copleșește. 

Atât de tare ești afectat de lucrurile pe care le face copilul, încât frustrarea și neputința ta cresc până acolo încât ajungi să recurgi la gesturi necugetate, cum ar fi folosirea unui limbaj dur sau chiar lovirea copilului.

Trebuie să știi că toate aceste reacții îl pot răni profund pe copil, atât fizic, cât mai ales emoțional. Remușcările și sentimentul de vinovăție se vor instala probabil imediat, însă asta nu-l ajută cu nimic pe copil, dacă vei continua să ai aceleași reacții atunci când acesta greșește cu ceva.

Efectele bătăii copilului nu se văd doar pe termen scurt, ci vor fi vizibile toată viața, căci fiecare experiență de viață are un impact asupra modului în care se dezvoltă creierul copilului. Lovirea copilului îi creează acestuia doar experiențe dureroase din punct de vedere emoțional și în niciun caz nu vei vedea schimbarea dorită în comportament. 

Din cauza acestei dureri emoționale, copilul nu va reacționa așa cum speri, ci va ajunge să te sfideze și mai mult, să aibă probleme și mai mari de comportament, unii dintre ei ajungând să manifeste tulburări de anxietate, abuz cu alți copii sau chiar să devină dependenți de alcool ori droguri.

Deși tu îți dorești să-l disciplinezi pe copil apelând la bătaie, reține că lovirea copilului nu contribuie decât la declanșarea rebeliunii, la scăderea stimei de sine, provoacă furie, frustrare, un comportament agresiv și insuflă frică. 

Ca un bumerang, totul se va întoarce împotriva ta, căci copilul va ajunge să mintă, să aibă rezultate slabe la școală, probleme de socializare etc.

Disciplinarea copilului se poate face fără să apelezi la bătaie, căci nu, bătaia nu este ruptă din Rai!

Iată două metode disciplinare simple, pe care le poți folosi pentru a crește un copil echilibrat și cu un bun comportament.

  1. Aprobă comportamentul pozitiv:

Mulți părinți folosesc doar dezaprobarea comportamentelor negative, însă copilul va reține care sunt comportamentele pozitive, dacă observă că acestea sunt pe placul tău și că îl apreciezi pentru ele.

De exemplu, în loc să îi spui ,,Nu-mi place că mă minți!”, îi poți spune ,,Îmi place mult când ești sincer cu mine și spui adevărul.” 

Dezaprobarea funcționează doar dacă nu este folosită excesiv, adică nu cicălești zilnic copilul pe același subiect și nu îi amintești de câte ori ai ocazia de comportamentul negativ pe care l-a avut cândva. Procedând astfel, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce face, nu te va mulțumi vreodată și va renunța să mai încerce.

  1. Ascultă activ:

Când sunteți calmi amândoi, adresează-i întrebări pentru a afla ce l-a determinat să aibă comportamentul pe care tu îl dezaprobi, de ce a reacționat astfel, cum ar fi putut proceda diferit și mai ales discutați despre consecințele naturale ale comportamentului său. 

Copilul are uneori nevoie de ajutor pentru a vedea lanțul de evenimente ce va decurge din comportamentul lui, dar și pentru a înțelege de ce se întâmplă toate acestea.

Lasă-l pe el să le descopere, apoi spune-ți părerea și accentuează faptul că tu nu aprobi astfel de comportamente și pentru asta va trebui să suporte consecința încălcării unei reguli, pe care e bine să o aveți deja stabilită cu el. 

De exemplu, în loc să îi strigi ,,Ești pedepsit! Îți iau telefonul și nu mai ieși cu prietenii două săptămâni!”, spune-i ,,Pentru că ai încălcat regula stabilită împreună, mă văd nevoit/ă să îți amintesc că vei pierde privilegiul de a mai avea telefonul/ de a ieși cu prietenii X zile.” Recomandat ar fi să aveți o singură consecință serioasă, nu mai multe deodată.

La toate cele de mai sus, adaugă iubirea. Iubirea sinceră, necondiționată de comportamentul lui, îl va face pe copil să cântărească bine alegerile pe care le va face, pentru că el are mare nevoie de iubirea ta. Numai că nu știe cum să o ceară…

Simona-Dana Dobrin

About the author: Dascăl dedicat și mamă de două adolescente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *