Prea mulți părinți sunt preocupați să îmbunătățească punctele slabe ale copiilor.

Nu e bun la înot? Păi, să-l aruncăm în apă până învață!

Nu se pricepe la matematică? Păi, ia să-l înscriem la mai multe concursuri!

Știți despre ce vorbesc, nu?

Prea puțin vedem punctele tari ale copiilor ca pe un motiv de a-i încuraja să le perfecționeze, să le șlefuiască. 

Prea mult ne concentrăm asupra a ceea ce nu știu sau nu pot. 

Alegerile pe care le facem acum pentru copiii noștri îi vor urmări toată viața. 

Facem alegeri bune pentru ei, ne vom bucura împreună de rezultatele din viitor.

Facem alegeri mai puțin inspirate pentru ei sau chiar împotriva dorințelor și aptitudinilor lor, vor avea doar ei de suferit. Noi s-ar putea să ne alegem doar cu reproșuri, asta dacă le-am oferit copiilor șansa de a învăța să își exprime opiniile și chiar vor avea puterea de a-ți mărturisi unde ai greșit în alegerile pe care le-ai făcut pentru el.

Da, până la o anumită vârstă este normal ca doar noi să alegem pentru copii, însă pe măsură ce cresc, musai trebuie exersat darul alegerilor.

Alegerile îi oferă copilului încredere și libertate. Îl învață ce înseamnă asumarea și responsabilitatea. Îi dau ocazia de a se ridica și de a cădea, în drumul lui spre atingerea potențialului. 

Adolescenta mea cea mare (nu mă întrebați cum îmi este cu două adolescente în casă 😀) este acum în situația de a alege ce facultate să urmeze. Așa cum am încurajat-o să aleagă liceul în funcție de punctele ei forte, așa procedăm acum și cu facultatea. Cochetează cu ideea de a merge la Drept, însă nu era convinsă că are toate atuurile pentru a lua decizia finală. Aseară, în urma testului de personalitate DISC, s-a convins că este ceea ce vrea să facă. Nu mai are niciun dubiu legat de ce știe, ce poate și care sunt pașii pe care trebuie să îi facă mai departe.

Revin, obsesiv poate, la ideea că noi, adulții care ne ocupăm de educația și creșterea copiilor, trebuie să ne asumăm rolul de facilitatori și să le oferim copiilor variante, să îi ghidăm prin întrebări de conștientizare, iar în final să îi lăsăm și chiar să îi încurajăm să facă alegerile singuri.

Voi, părinți și dascăli, cât de mult îi încurajați pe copii să facă alegeri bune? 

DEZVOLTARE PERSONALA

Simona-Dana Dobrin

About the author: Dascăl dedicat și mamă de două adolescente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *