În perioada preadolescenței și mai ales a adolescenței, copiii au nevoie, mai mult ca oricând, de confirmarea faptului că deciziile pe care le iau sunt nu doar acceptate, ci sunt și bine văzute de ceilalți.
Că se ridică la nivelul așteptărilor adulților din viața lor.
Că sunt buni așa cum sunt.
Că nu e nimic în neregulă cu ei.
Apoi, tot în această perioadă, adolescentul caută tacit sprijinul și/sau aprobarea adulților când vine vorba despre luarea celor mai bune decizii privind viitorul lor.
Chiar dacă unii dintre copii sunt conștienți de aptitudinile lor, tot așteaptă validarea celorlalți.
Alții se întreabă la ce sunt buni, neștiind să își recunoască punctele forte.
Există și copii care afirmă despre ei că nu sunt buni la/de nimic, reacție a comportamentului adultului permanent nemulțumit de ei.
Cea mai mare bucurie a unui mentor este să-i poată ajuta pe copii să-și recunoască valoarea, talentele și aptitudinile și să facă pași mărunți, dar importanți, pentru propria lor creșterea!
Copiii timizi, care țin capul plecat, te pot privi în ochi încrezători, dacă îi încurajezi și le ești alături atunci când simt că pământul se desface sub picioarele lor și îi înghite cu tot cu emoțiile, pe care nu și le pot explica și stăpâni.
Copiii neîncrezători, care-și repetă aproape obsesiv că sunt incapabili să îndeplinească o sarcină, se uită cu uimire la tine când le arăți că ești mândru de cât au putut să realizeze în acel punct al activității lor.
Copiii cu stima de sine scăzută, care se consideră vinovați pentru orice lucru care nu merge și abandonează la prima încercare fără succes, te cuprind în brațe și te strâng cu putere când le zâmbești și le demonstrezi că ai încredere în ceea ce știu și ce pot.
Câți copii nu au nevoie de un astfel de mentor?
Pentru ca tânărul de azi să aibă succes în viața lui de adult și să ajungă cât mai sus, este nevoie să fie ghidat spre a fi un bun lider.
Dacă și TU, ca părinte, îți dorești ca al tău copil să aibă un impact mai mare, atunci ai nevoie să știi cum să pui în valoare aptitudinile lui de lider.
Atenție, a fi lider nu presupune doar a-i conduce pe alții, ci se referă și la abilitatea de a te conduce pe tine spre atingerea obiectivelor tale.
Am avut colegi foarte deștepți, talentați și care aveau succes la școală, însă nu au putut merge mai departe, să își urmeze visul și să aibă o carieră de succes, din cauza abilității lor limitate de a se conduce. Îmi amintesc cum, un fost coleg, băiat deștept, cu mare potențial, a abandonat liceul prin clasa a X-a, îmbătat de ideea de a emigra și de a face bani mai repede. Inutile au fost discuțiile cu el despre importanța educației și despre răbdare (la vremea respectivă cu atât puteam să îl ajut), el s-a încăpățânat să plece din țară. Inutil să vă mai spun că a luat-o de jos, dar neavând o strategie, un plan și niște obiective clare despre cum va arăta viitorul lui, a rămas tot acolo jos…
Acum, din dublul rol, de dascăl și de părinte, cred cu tărie că noi putem interveni, altfel decât au făcut-o părinții și bunicii noștri, în viața copiilor noștri.
Cred că le putem oferi șansa de a se cunoaște mai bine, de a-i face să conștientizeze care le sunt punctele forte și ce pot să facă pentru a le îndrepta pe cele mai slabe, încurajându-i să se uite mai mult spre ei, să caute explicații pentru anumite reacții și comportamente, să își stabilească un plan de viitor și să acționeze zilnic pentru îndeplinirea visului lor.
Leadership-ul se învață, iar primul pas pe care te îndemn să îl faci este să îi oferi ocazia de a participa la cursurile și atelierele pe care le organizez pentru copii și adolescenți!
