Săptămâna trecută am discutat cu câțiva părinți despre problemele pe care le întâmpină ei în creșterea copiilor, în special în perioada adolescenței.
Unul dintre ei mi-a spus, la un moment dat, că el crede că eu nu am probleme cu fetele mele, că relația noastră este perfectă, eu sunt o mamă extraordinară, iar fetele mele sunt modele pentru alți copii de vârsta lor.
Ooo, stați puțin că nu e chiar așa!
Și eu mă supăr pe fetele mele uneori. Și ele trântesc ușile când ceva nu le convine.
Și eu mă înfurii când ele depășesc limitele.
Și ele răspund uneori nepotrivit.
Nu, nu suntem familia perfectă și nici nu cred că există așa ceva!
Am învățat, în cei 18 ani de când sunt mamă, foarte multe lucruri de la fetele mele. La început, am mers foarte mult pe intuiție. Pe parcurs, când am realizat că greșesc în unele privințe, am început să citesc nenumărate cărți și am participat la diverse cursuri, pentru a învăța cum să le cresc, cum să mă port cu ele și cum să îmi corectez sau ajustez comportamentul.
Apropo, (căci mulți părinți cred că profesorii nu au dificultăți în gestionarea relațiilor cu propriii copii) nu are nicio legătură pregătirea de la catedră cu ce se întâmplă acasă.
Da, poți aplica tehnici din psihologie și pedagogie, însă mediul este altul, sentimentele dintre părinți și copii sunt mai profunde, astfel că poate interveni ușor factorul subiectiv.
Ei bine, pentru că m-am confruntat și eu cu aceleași situații dificile cu care se luptă părinții zilnic în relațiile lor cu copiii, am decis să împărtășesc cu voi câteva metode folosite de mine și care pe cât de simple par la prima vedere, pe atât de practice și de mare efect sunt.
Așadar, azi vă ofer 10 afirmații puternice pentru a liniști un copil supărat. Indiferent că este mic sau adolescent, ascultați copilul cu empatie și oferiți-i la final o îmbrățișare.
La voi ce funcționează cel mai bine atunci când copilul este foarte supărat? Cum gestionați momentele de tensiune?
