Pedeapsă, recompensă sau consecință?
E greu să fii părinte. Nu s-a născut nimeni cu lecția de parenting învățată. Fiecare a învățat din mers și în ritmul propriu cum să se comporte cu copilul.
Rațional, toți părinții știu ce e bine și ce nu, ce funcționează și ce nu, când vine vorba despre creșterea și educarea copilului personal.
Cu toate acestea, cei mai mulți părinți reacționează emoțional…
* Ești la masă la restaurant și vrei să mănânci liniștit, dar mai ales nu vrei ca al tău copil să deranjeze lumea din jur. E liniște, muzică de relaxare pe fundal, lumină difuză. E exact atmosfera aia pe care ți-o dorești de câteva luni, de când s-a născut copilul. Acum, că reușește să stea în șezut, vrei să mai mănânci și altceva în afară de ceea ce gătești tu. Soțul te înțelege și te scoate la restaurant. Și cum spuneam, vrei să te simți bine. Să vă simțiți bine. Buuun! Deși copilul nu scoate niciun sunet, tu anticipezi ce va urma și hop! scoți telefonul, cauți desene animate pe YouTube și i-l plantezi copilului în față. Hipnotizat de ecran, copilul e liniștit și voi vă vedeți de mâncare. Din când în când, copilul mai cade într-o parte și tu îl aduci înapoi în șezut…
*Ai nevoie urgent să mergi la cumpărături și nu ai cu cine lăsa copilul de câțiva anișori, așa că îl iei cu tine. Inevitabil, treci cu el pe lângă standul de jucării. Deodată te trezești că nu te mai ține de mână și fuge spre un raft, de unde ia o jucărie și strigă tare spre tine ,,E a mea!”. Tu îi spui că ai venit pentru altceva, îi smulgi jucăria din mână și o pui din nou pe raft. Iei copilul de mână și dai să pleci. Doar că el nu se lasă convins de reacția și cuvintele tale așa că începe să țipe, să se tăvălească pe jos și să dea din picioare. Toți ochii din supermarket vă fixează. Simți cum sângele ți se urcă la cap, te înroșești la față și iei atitudine, fie îl iei cu forța pe sus și pleci, iar el continuă să se zbată în brațele tale, fie îl lași acolo și pleci două standuri mai încolo sau îi cumperi jucăria, doar să tacă…
*Se încheie semestrul și copilul tău vine acasă și te anunță că îl va încheia cu note nu tocmai pe măsura așteptărilor tale. Tu ai avut încredere în el și nu l-ai mai întrebat pe parcurs cum se descurcă. Acum, când vine cu acest anunț, te enervezi, întrebi de ce nu a învățat mai mult și îi strigi că ,,De mâine nu mai vezi telefon/televizor/ieșiri cu prietenii/petreceri etc! Ești pedepsit!”…
Te regăsești în vreo situație?
Știm, a fi părinte e provocator. În fiecare zi, copilul te supune la noi teste. De când s-a născut, ai tot experimentat situații care te scot de pe șine.
Însă, cum ar fi dacă, de fiecare dată când ajungi într-o situație de genul celor de mai sus, inspiri adânc și încerci ca măcar după ce s-a consumat scena, să cântărești fiecare cuvânt, reacție sau gest.
De-a lungul timpului am ajuns la concluzia că, dacă nu îi explici copilului consecința comportamentului său, pedeapsa sau recompensa fac numai rău. Ele funcționează pe termen scurt, însă tu vrei schimbarea comportamentelor pe termen lung, nu-i așa?
De tine depinde ce alegi: pedeapsă, recompensă sau consecință?
