Am trăit pe pielea mea senzația că, de la o zi la alta, copilul meu s-a transformat în altcineva.
Deodată, fetița aceea care mă sufoca cu îmbrățișările și mă copleșea cu complimentele s-a schimbat la 180 grade. Ieri drăgăstoasă, atentă și grijulie, iar azi trântește ușa de la cameră și îmi spune că nu îi pasă.
Ei bine, aici se blochează mulți părinți. Aici, multe mame simt cum pierd controlul și încep să răspundă cu aceeași monedă. Niciuna nu cedează și de aici pornește războiul între generații.
Ești cea mai rea mamă!
Nu fi obraznică!
Îți sună cunoscut?
Da, recunoaște că nu ți-e bine deloc! Ghici ce? Nici copilului tău!
Da, copilul tău se confruntă acum cu niște emoții, generate de clocotul hormonal, pe care nu și le poate explica.
Te uiți la el și te întrebi ce poți să faci!
În primul rând, ascultă-l, dar nu doar când vrei tu, ci când e și el dispus să îți vorbească.
Mulți părinți insistă să afle ce simte, gândește sau îl supără pe copil în momentele în care acesta nu ar vrea decât să rămână singur în camera lui.
Dar ce ai? Ce te doare? Cine te-a supărat?
Știți despre ce vorbesc, nu-i așa?
Din propria experiență, îți spun că cel mai bine e să îl lași să își trăiască emoția, să îi treacă supărarea și să deschizi subiectul când sunteți amândoi calmi și relaxați.
Adolescenții au nevoie să fie ascultați, dar când vor ei, nu când vrem noi… asta e realitatea, oricât de greu ne e nouă să înțelegem.
