Dintotdeauna m-au impresionat poveștile evreilor din al doilea război mondial. Îmi amintesc că prima carte pe care am citit-o a fost ,,Procesul de la Nurnberg”, în clasa a X-a. M-a zguduit la propriu toată cartea, pe care nu o puteam lăsa din mână, în ciuda lacrimilor care îmi udau paginile…
Sunt de părere că toți copiii ar trebui să cunoască istoria din acea perioadă și poveștile tragice ale copiilor omorâți împreună cu familiile lor, evident povești adaptate la nivelul vârstei fiecăruia.
O astfel de dramă tulburătoare este redată și în filmul „Băiatul în pijama vărgată”, film realizat după cartea cu același nume scrisă de John Boyne, unde sunt abordate teme precum ura, discriminarea și exterminarea unor oameni nevinovați.
Atât cartea, cât și filmul pot completa poveștile din ora de istorie, încă din clasa a IV-a. Îmi amintesc că, la generația anterioară, copiii mi-au cerut insistent să discutăm despre Holocaust, deși tema aceasta nu era în programă. Am avut atunci o lecție de istorie impresionantă, la care am invitat o supraviețuitoare a acelei perioade, care ne-a povestit drama familiei sale, dar și pe Marcel Bartic, care le-a devenit apoi profesor la clasă.
Astfel de drame ne amintesc de importanța empatiei și toleranței față de cei care sunt diferiți de noi.
Totodată, acestea nu ne dau voie să uităm istoria, dar mai ales ne determină să nu o repetăm…
