Oricâte ceaiuri am băut azi, oricâte medicamente am luat și oricâte uleiuri aromatice am inhalat, răceala mea tot nu a vrut să plece… dar nici eu nu am cedat și, chiar dacă nu am ajuns azi la școală, de conectat tot m-am conectat cu tot ce înseamnă aceasta pentru mine: de la completarea unor formulare pentru inspectorat, la întâlnire individuală online cu părinții unui elev, pregătirea unor materiale pentru săptămâna viitoare și până la prima întâlnire din FIRESC, nu i-am dat răcelii satisfacție, așa că nu am zăcut la pat…
Poate ar fi trebuit…
Căci cum mă credeam eu învingătoare, iată cum mă ia în timpul întâlnirii cu copiii din FIRESC o stare de moleșeală combinată cu transpirație, durere de cap, încețoșarea privirii și nas curgând abundent…
Laptopul nu mă mai asculta, unele pagini mi se blocau, Zoom-ul nu accepta să încarce în chat un document… de vis!
Eu sunt optimistă de fel, dar azi parcă toate au mers de-a-ndoaselea, cum spunea bunica mea!
Pregătisem un joc frumos pentru copii și, ce să vezi?
Când să-l pornesc, îmi apare un mesaj scris cu roșu.
Roșu am văzut și eu în fața ochilor de supărare că nu am reușit să găsesc imediat o soluție să-l pot folosi. Nu mai înțelegeam nimic din ce scria pe ecran, doar am folosit aplicația asta de nenumărate ori.
Bine că am mai multe jocuri pregătite, că ar fi fost dezamăgirea mare pentru copii să nu se joace, mai ales că le promisesem…
În fine, chiar dacă feedback-ul copiilor a fost pozitiv, perfecționista din mine spune că se putea și mai bine…
Între timp, am rezolvat și eroarea… trebuia să bifez un buton să fac jocul privat, nu public… ciudat, nu?
