Am văzut aseară filmul ,,Mudbound”, un film emoționant, despre viața grea a două familii, una de albi și cealaltă de negri, din timpul celui de-al doilea războiul mondial.
Ei bine, câteva scene din filmul acesta m-au transportat în copilăria mea, când strada pe care locuiam nu era asfaltată. Fiecare ploaie transforma mersul până la șoseaua principală în cel mai mare coșmar al nostru.
Și cum mă uitam eu la film, mi-am amintit de bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească, cum își punea cizmele grele de cauciuc, mă lua pe mine pe un braț și pe sora mea pe celălalt, iar noi cu ghetele de grădiniță sau școală (sincer, nu îmi amintesc câți ani aveam) într-o mână și cu cealaltă pe după gâtul lui, ne uitam cu tristețe la drumul acela, dar ne era bine în brațele lui protectoare.
Drumul acela mă întrista mereu când vremea începea să se strice, iar ploile inundau strada și curțile noastre. Gândul că trebuie să ies din casă, pur și simplu îmi dădea fiori.
Când apele se retrăgeau, totul se transforma într-un nămol ce ne îngreuna mersul și, de multe ori, cizma rămânea înțepenită, iar noi ne trezeam cu piciorul desculț în noroi.
Îmi amintesc că îmi spuneam adesea ,,eu nu voi trăi aici când voi fi mare”.
Parcă-l și aud pe tataia spunându-ne ,,Învățați, să nu fiți nevoite să trăiți în sărăcie!”. Bine, mai avea el o vorbă, pe care ne-o repeta adesea, ,,cinci minute să fii prost și viața ta se duce de râpă”.
De ce vă spun toate acestea?
Mulți cred că, pentru a avea succes în viață, este nevoie să se zbată alții pentru ei, că cei cu bani răzbesc mai ușor etc.
Poate! Nu știu! Nu am fost acolo. Tot ce știu este că viața grea te poate determina să îți iei destinul în mâini și să ieși din nămol.
Mulți părinți spun că, dacă ei au dus-o greu, nu vor să treacă si copiii lor prin asta și atunci le oferă totul de-a gata.
E FIRESC să ne dorim pentru copiii noștri o viață mai bună, însă asta nu înseamnă că trebuie să îi scutim de orice efort.
Viața poate fi ușoară, dar poate fi și grea, iar noi nu știm care va fi viitorul copiilor noștri. Poate le va merge mult mai bine decât ne merge nouă acum, poate nu. Și-atunci, noi cum îi pregătim pentru situația a doua?
Dacă el nu a primit niciodată nicio responsabilitate în familie, cum va ajunge un adult responsabil?
Dacă el nu a fost pus în situația de a învăța din greșeli, cum va accepta eșecul?
Dacă el nu și-a ajutat niciodată familia la treburile din casă, cum va învăța să ofere din timpul și din atenția lui?
