De fiecare dată când întâmpin dificultăți în comunicarea cu copiii personali sau cu cei cu care lucrez, am câteva cărți la care mă întorc pentru a căuta răspunsuri, soluții, explicații…
Una dintre acestea este ,,Comunicarea eficientă cu copiii acasă sau la școală”, de Adèle Faber și Elaine Mazlish.
Pe lângă întâmplări, povești și exemple concrete, cartea oferă părinților și dascălilor o serie de strategii de comunicare de folosit în relația pe care o au cu copiii.
Vă las mai jos câteva idei principale:
- Copiilor trebuie să li se recunoască sentimentele nu doar acasă, ci și la școală. Sentimentele copiilor influențează foarte mult procesul de învățare, iar dacă acestea nu sunt negate, copiii pot face față mai ușor sarcinilor primite. De aceea, pentru a-i încuraja să își dea silința și mai mult, se recomandă ca adulții să le traducă acestora sentimentele în cuvinte, astfel încât copiii să le identifice și să le accepte.
- Când copiii nu vor să coopereze, în locul chestionărilor și criticilor, adulții pot începe discuția cu aceștia prin descrierea problemei, oferirea de informații și variante de soluționare, exprimarea prin gesturi și cuvinte care să arate clar ce simt despre situația respectivă și chiar folosirea de bilețele/afișe ori voce schimbată, dacă dau dovadă de încăpățânare și refuză să coopereze.
- Pedeapsa nu rezolvă decât pe termen scurt o problemă. Alternativele pot fi: exprimarea cu fermitate a dezaprobării unui comportament, a pretențiilor pe care adulții le au de la copii, oferirea de opțiuni din care copilul să aleagă și de consecințe pentru comportamentele sale.
- Când copilul prezintă o situație, nu se recomandă ca adulții să facă evaluări asupra acesteia, ci să descrie ce văd/aud/înțeleg și în niciun caz să critice. Copilul va găsi singur soluția, dacă este ascultat, înțeles și îi sunt validate sentimentele.
De asemenea, cartea oferă și câteva sfaturi utile în relația părinte-dascăl, pe care vă invit să le descoperiți singuri, citind-o. 😉
Spor la citit!
