Sunt la cabinetul medical cu fetele. În sala de așteptare, lângă noi, se află o mamă cu doi copii (de 3 și 5 ani) și bunica acestora.
Bunica deschide un baton de ciocolată și i-l întinde celui mic. După primele guri luate de copil, mama se ridică nervoasă și începe să țipe la bunică: ,,Nu te duce capul? Cum să îi dai ciocolată? Sunt biscuiți în rucsac!”.
Bunica, vizibil jenată și deranjată de situație, lasă ochii în pământ și nu spune nimic.
Mama smulge rucsacul, scoate pachetul de biscuiți și îi dă copilului un biscuit. Bunica îi atrage atenția că băiatul e murdar pe mâini și de aceea nu i-a dat biscuiți. Nu contează, se întoarce nervoasă la locul ei.
Băiatul începe să se urce cu picioarele pe banchetă. Bunica îi spune să lase picioarele jos, că acolo va sta cineva si se va murdări.
Fetița observă ce se întâmplă și urcă și ea picioarele pe banchetă. Bunica se enervează și îi trage picioarele jos fetei. Se întoarce către băiat și face același lucru. Spectacolul se repetă: pe rând, copiii urcă și coboară picioarele pe banchetă, iar bunica repetă discursul și comportamentul.
Mama se ridică de la locul ei și îi cere băiatului să meargă la baie să se spele. Imediat vine refuzul. Mama coboară și urcă vocea succesiv. Bunica îl trage de urechi pe băiat, mama țipă la fetiță.
Bunica le strigă pe asistente să vină cu injecția să îi liniștească pe copii. Copiii nu au nicio reacție.
Mama smulge băiatul, îl ia pe sus și pleacă cu el la baie. Fetița continuă comportamentul, iar bunica continuă tirajul amenințărilor.
Băiatul se aude țipând din baie. După câteva minute, se întorc amândoi și își reiau locurile în sală. Pentru câteva secunde se face liniște.
Deodată, mama îi strigă bunicii: ,,Dă termometrul ăla să-i iau temperatura Liei.” Bunica îi răspunde că nu știe unde e, iar mama continuă: ,,Normal că nu știi. Ce știi tu? Tu nu știi nimic!”
Bunica găsește termometrul, i-l dă și se întoarce la locul ei. Fetița întoarce capul, râde și nu acceptă să i se ia temperatura. Mama țipă la ea, îi spune că e obraznică, că ,,nu îi place circul” și că o ,,să ajungă iar în spital, că nu are grijă de sănătatea ei și nu o ascultă”.
Copiii se liniștesc, moment în care mama o cheamă pe bunică să îi spună ceva, șoptit. Evident că se aude în jur:
,,Să știi că ei fac asta pentru că tu ești vinovată. Tu să nu le mai faci niciodată observații când le spun eu ceva sau îi cert și să nu-i mai ameninți că vine asistenta cu injecția, că de-aia fac așa.”
Doamna doctor îi cheamă în cabinet…
Eu nu mai am cuvinte să spun ceva, dar vă invit pe voi să vă spuneți părerea!
