Cred că nimic nu doare mai tare, când ești copil, decât să fii ignorat de cei din jurul tău!
……………………………………………….
Îmi amintesc, evident cu amărăciune uneori, că eram aproape invizibilă pentru bunica mea, care avea ochi doar pentru sora mea, mai mică decât mine cu un an. Dacă îmi cumpărau ai mei o haină, sora mea începea să plângă că vrea și ea o haină. Dacă îmi luau mie o pereche de ghete, subit se rupeau și ale ei. Imediat, bunica sărea ca arsă să i se cumpere și surorii mele, că ,,e mai mică”. Părinții mei nu aveau posibilități să ne cumpere în același timp ceea ce ne doream. Aveau trei copii de îngrijit, internat pentru noi două de plătit, bani pentru navetă, iar salariile erau modeste. Și atunci, făceau multe compromisuri și apelau la înțelegerea noastră.
În fine, începusem să mă obișnuiesc cu ideea că mamaia o iubește mai mult pe sora mea. Însă, cel mai tare m-a durut când, într-una din zile, o întoarce pe sora mea din drum, motivând că ,,a uitat ceva”. Am aflat că i-a dat bani de buzunar, dar ,,să nu îmi spună mie”. Am plâns mult. Încă mai lăcrimez când aduc în discuție întâmplarea, deși am iertat-o de multă vreme pentru gest. Am realizat că, în simplitatea ei, bunica credea că procedează bine ocrotind-o pe sora mea pentru că ,,era mai mică”. Atunci a fost momentul în care mi-am promis că eu voi încerca să nu fac vreodată astfel de greșeli cu copiii, ai mei sau ai celorlalți.
Unde voiam să ajung, de fapt? Cred că toată această experiență mi-a dezvoltat niște abilitați pe care poate doar un psiholog le-ar putea defini, dar care mă fac să observ imediat un copil ignorat, să îl înțeleg și să mi-l apropii.
…………………………………………………
Ca dascăl, îl simți după vocea prea ridicată, țipătoare, stridentă, cum ,,strigă după ajutor”. Îl vezi în relația cu ceilalți copii, cărora caută să le pună piedică sau să îi împingă. Zâmbește dacă acestora li se întâmplă ceva rău, iar pe tine, ca dascăl, te caută constant: vorbește tare și neîntrebat, îți atrage atenția prin orice mijloace, se uită în ochii tăi și zâmbește, din nou, dacă îi faci vreo observație.
Imediat se trezește în tine copilul rănit. Te trage de mânecă și te trimite către elevul tău să îl ajuți. E suficient să îi spui că observi anumite schimbări în comportamentul lui, că simți că se întâmplă ceva cu el, ca el să se pornească pe plâns. E plânsul acela! Da, îl recunoști imediat! Afli cu amărăciune că ,,De doi ani, de când s-a născut sora, nimeni nu mă mai vede! Parcă sunt invizibil pentru toți!” Lacrimi dureroase se rostogolesc pe obrajii îmbujorați și se preling sub mască. Mâinile îi tremură, iar glasul îi e sugrumat de emoții. Plângi, copile, plângi! L-ai lua în brațe, dar…fir-ar să fie de vremuri! Îl asiguri doar că îi ești alături, că îi înțelegi suferința și îl rogi să încerce să deschidă subiectul cu părinții. Să le spună tot ce are pe suflet. Să le descrie suferința lui. Îți promite că așa va face și că speră că va fi ASCULTAT…
…………………………………………………
Ați auzit, dragi părinți? Copilul vrea să fie ascultat, nu auzit! De auzit, auzim multe, dar cât ascultăm din ceea ce auzim? Câți ne aplecăm la nivelul ochilor copilului nostru, să pătrundem în sufletul lui, să îi ascultăm tristețea, suferința, STRIGAREA!
Te rog mult, fii cu băgare de seamă când se naște al doilea copil! Încearcă, pe cât posibil, să păstrezi ritualurile avute deja cu copilul cel mare, să te mai joci cu el din când în când, să ieși doar cu el la o plimbare, astfel încât să nu se simtă neglijat. Știu, uneori e greu să te împarți și crezi că e suficient de mare încât să înțeleagă că cel mic are nevoie mai multă de tine. Dar și el, oricât de mare ar fi, vrea să fie ascultat, ținut în brațe, iubit!
Știu, din experiența mea de mamă, că întotdeauna copiii vor cataloga cel mai mic gest făcut pentru celălalt ca un semn de favorizare, că vor fi geloși unul pe celălalt, că se vor certa și vor face tot posibilul să îți atragă atenția. Dar, află că nu e suficient să îi cumperi copilului mai mare tot ce vrea pentru a-l face fericit. Nu e suficient să îi spui că are tot ce își dorește și că nu are de ce să se plângă. Nu, el are nevoie de tine acum. Fii prezent pentru el acum, nu mai târziu! Mai târziu, s-ar putea să fie cam târziu…
