Toată lumea a așteptat 15 mai cu entuziasm. Am auzit persoane care își fac planuri de plecat la munte, la mare, la țară… 🌄🌅🏞️
Oriunde ați merge cu copiii, aveți grijă ca pensiunea/hotelul să nu aibă pereții din rigips sau luați dopuri pentru urechi… 😂
Iată de ce:
Weekend cu prietenii în Poiana Brașov, în urmă cu ceva ani. Grup mare, copii de vârste diferite, de la 1 ani la 8. Fiecare voia altceva: unii la schi, alții la săniuș, unii la restaurant, alții la bowling. Știți cum e! 🏔️🏚️
Seara nu întârzie să apară.🌌 Deși obosiți, copiii se lasă cu greu convinși să meargă la somn. Noroc că hotelul are și un spațiu de joacă pentru ei, nu doar restaurant pentru adulți.🎠
E aproape miezul nopții. Reușiți, în sfârșit, să vă așezați în pat. Copiii par a avea baterii Duracel. Vorbesc, întreabă, povestesc…🛌👼
La un moment dat, se aud sunete suspecte dintr-o cameră alăturată. Realizezi că oamenii mai vin și fără copii la munte și începi să le spui fetelor o poveste cu voce tare, din ce în ce mai tare. Vecina interpretează pe mai multe voci…🔉 🎶😱
Sesizează și soțul tău intensificarea activității în camera cu pricina și inventează tot felul de întâmplări, imită personajele, emite onomatopee… Doar, doar nu o să audă fetele.🤹🤡🤠
Degeaba! Mezina (pe atunci avea aproape 3 ani) nu mai are urechi pentru voi, ci pentru ce se aude prin pereți și începe:
– Mami, ce se aude?
– Ăăă, probabil vreo pisică…🐈😰
Tace. Tac amândouă. Soțul îi dă mai departe cu teatrul. Nu funcționează.🙆
– Mami, eu cred că nu e pisică, ci o femeie! intervine sora mai mare.🤦
– Crezi? De ce ar face așa? te aventurezi să răspunzi.
– Mami, cred că îi e lău! se ridică în șezut, extrem de îngrijorată cea mică.
– Da, sigur asta e! spui tu, sperând să înceteze totul mai repede.
– Mami, dacă are feblă? Hai să melgem să îi luăm tempelatula și să îi dăm Nulofen! Mi-e milă de ea, mami! Nu auzi cum se vaită?🤒
– Da, mami, cred că o doare rău! Poate e deranjată la stomac, completează sora ei…🤕
Deodată, liniștea se lasă peste hotel și îngrijorarea fetelor tale dispare și ea.
Dimineață, la restaurant, toți copiii povesteau, vizibil marcați, despre ,,durerea doamnei” și se rugau pentru însănătoșirea ei.👷
Mda, și bărbaților din grup le-a fost milă de ea. La micul dejun o căutau prin restaurant cu privirea… să vadă cum se simte.🤥
Nu numai că nu am mai fost la acel hotel, dar o vreme am căutat să închiriem o pensiune doar pentru grupul nostru.🏡🏕️
Ați avut și voi parte de asemenea aventuri? Cum ați reacționat? Ce le-ați spus copiilor?📝
