Cum e să ai copii mari? Acum ai mai mult timp pentru tine și soț, nu-i așa?
Asta m-a întrebat cineva zilele acestea. I-am răspuns că nu aveam nevoie să crească fetele mari pentru a avea timp de noi doi, dar da, acum e mult mai ușor decât atunci când erau ele mai mici.
Îmi amintesc, când erau fetele mici și ne propuneam câte o escapadă, cu cât entuziasm așteptam ziua plecării și cum ne dădeau ele planurile peste cap cu câte o febră apărută din senin.
Cea mai amuzantă (acum) situație a fost când cea mică avea vreo 8 luni și noi ne-am planificat o vacanță la Roma. În noaptea plecării, am dus fetele fără nicio problemă la culcare, iar după două ore a venit sora mea ( care venise, împreună cu mama, să stea cu fetele pe perioada plecării noastre) să îmi spună că Bia are febră mare. Nu, nu se poate așa ceva! La 5 aveam avion și era ora 23:00, iar ea avea febră peste 39…
Până la ora 1 am căutat soluții: am amânat plecarea cu două zile, timp în care am mers la medic cu copilul și i-am scăzut febra.
Am ajuns la Roma, toate bune și frumoase, tratamentul își făcea efectul, noi ne simțeam bine și izbucnește vulcanul din Spania. Aeroporturi închise, oameni blocați în vacanțe, printre care și noi, încă două zile peste data întoarcerii. Așa a fost să fie, să ne facem sejurul complet.
Ideea este că nu e nevoie să aștepți să îți crească mari copiii pentru a-ți aminti că trebuie să mai trăiești și pentru tine.
Nu e nevoie să îți vezi copiii mari și abia atunci să te uiți și spre partenerul de viață și să îți faci timp pentru el.
Dacă ai așteptat asta până acum, am o veste tristă pentru tine: este (poate) prea târziu!
Din punctul meu de vedere, există o soluție pentru toate și vă spun că scuza cu ,,nu am niciun ajutor” nu funcționează.
Întotdeauna există o bunică pe care o poți chema o zi sau două să stea cu copilul și tu să pleci cu partenerul de viață într-o escapadă.
Întotdeauna se găsește o vecină sau o prietenă care să stea câteva ore cu copilul și voi să ieșiți la un film sau la un restaurant.
Și exemplele pot continua…
Am cunoscut multe cupluri care s-au concentrat atât de mult pe creșterea copilului, încât au uitat de ei, cei de dinainte de copil. Au uitat să se mai uite unul la celălalt, să se mai îmbrățișeze și să se mai iubească. E trist, mai ales când te gândești că multe cupluri se bucură nespus când aud că vor avea un copil, apoi uită că din iubirea dintre ei doi s-a născut acesta.
Cum spuneam, vei găsi soluția care să îți salveze relația, dar va trebui să o cauți. Și, înainte de toate, va trebui să îți dorești să faci asta.
Tu ce soluții ai găsit pentru a petrece mai mult timp cu partenerul de viață?
P. S. Nu, nu înseamnă că îți abandonezi copilul dacă pleci câteva zile fără el, ci îi ofer un model de relație și căsnicie bazat pe iubire, înțelegere și armonie intre părinți. De asta au nevoie copiii mai mult decât de prezența ta constantă, stresat și în tensiune permanentă.
