Cu adolescenta în casă… în timpul pandemiei
Cred că nu există provocare mai mare pentru părinți ca aceea de a face față capriciilor copilului ajuns la adolescență!
Știți ce spun?
Trezitul la ore târzii din zi, trântitul ușilor când nu îi convine ceva (…și, credeți-mă pe cuvânt, în această perioadă nimic nu îi convine!), țipetele (O, da, acum nu știe a comunica altfel!) sau hainele aruncate pe jos. Se uită la tine și parcă îi auzi gândurile ,,Ce o mai vrea de la mine? Uită-te la ea/el ce penibil e! Vrea să fac patul în camera mea! Pfff! Dar cine te pune să intri în camera mea?”
Acum, faceți primul exercițiu de imaginație: cum se manifestă acest copil când trebuie să îl ții închis în casă?
Luăm, random (cum le place lor să spună 😉), ziua de duminică. Te trezești liniștită pe la ora 9:00 și mergi în sufragerie. Soțul ți-a pregătit deja micul-dejun și cafeaua. Mâncați împreună, în liniște, să nu treziți copiii.
Pe la 10:00 pășește timid mezina casei. Nu spune nimic, e morocănoasă (Fie vorba între noi, dă și ea semne de preadolescență…). O întrebi dacă vrea să mănânce ceva, dar te refuză- e prea devreme pentru ea…
Te uiți la soț, el la tine și vă întrebați reciproc ,,Azi ce mai facem?”. Ce am făcut și zilele trecute: un film, ceva de mâncare, o carte, nimic deosebit, doar e duminică și pandemie. Nefericită combinație!
Deodată, auzi o ușă trântindu-se. S-a trezit. Merge legănat spre baie. Te uiți la ea și te întrebi când a crescut atât de mare. Te cuprinde nostalgia, dar, ca un duș rece, te aduce cu picioarele pe pământ ușa de la frigider, trântită cu toată puterea!😱 Îi reamintești că frigiderul nu are nicio vină că e aproape gol, noi nu intrăm în categoria celor care au dat iama în supermarket să le golească. Comanda va veni abia marți… Mormăie ceva, iar tu te faci că nu auzi. Își pregătește bolul cu cereale, cu căștile în urechi, apoi se închide în dormitor.
Îi dai ceva timp, apoi bați timid la ușă și o întrebi de sănătate. E calmă. E de bine. Vorbește cu tine. Aleluia! Îi sună telefonul. O prietenă. Gata, face semn să ieși, iar tu îi respecți dorința…
Te întorci în fotoliu. Serialul se derulează, dar tu nu mai poți urmări firul… te tot gândești cum să scoți adolescenta din dormitor. Cea mică mai iese, mai dansează, mai întreabă dacă poate ajuta cu ceva, dar ea suferă în tăcere după prietenii ei. O înțelegi, stă de pe 9 martie în casă.
Fursecuri! Da, asta e! O inviți să pregătiți împreună fursecuri și acceptă, dar fără chef. E bine și așa, măcar nu mai stă în pat. Căutați împreună o rețetă și vă apucați de treabă. Amestecați ingredientele, întindeți aluatul, iar ea se oferă să-l taie cu un pahar. Ia paharul, taie două fursecuri și la al treilea, trosc! Sparge paharul! 😱😱😱
Al doilea exercițiu de imaginație pentru voi: ce reacție au părinții?
Te-ai enervat? Normal că te-ai enervat, dar ai avut grijă să îți controlezi reacția. Cu calm, soțul a adunat cioburile de pe jos, iar tu ai strâns tot aluatul și…la gunoi cu el.
Te așteptai să cedeze și să se retragă în dormitor, dar nu, a întrebat dacă o puteți lua de la capăt. Evident că asta ați făcut!
Doar părinții care au un adolescent în casă pot înțelege!😉
Voi gestionați #maibine astfel de situații? Cum comunicați cu adolescenții voștri?
