Jurnal de tabără, ziua 1
Sunt în tabără cu elevii mei, absolvenți de clasă pregătitoare. Este ora 22:30. Mi-am luat laptopul în brațe și stau pe hol, între camere. Copiii sunt în pat deja de o oră, însă aștept ca toată lumea să adoarmă profund, apoi să mă retrag și eu la somn.
A fost o zi lungă, dar tare frumoasă. Nu știu cum sunt alți profesori, dar mie îmi plac tare mult taberele. Nu ai cum să te plictisești cu copiii.
Hai să îți povestesc puțin despre aventura zilei de azi!
În jurul orei 5.00 AM m-a trezit pisica și, din acel moment, mintea mea a început să vină cu idei: hm, pleci în tabără! Să nu uiți să iei pâinea fără gluten! Ah, să ai grijă să scoți diplomele la imprimantă, când ajungi la școală! Pff, să iei materialele pentru jocurile în aer liber! Dar, dacă plouă? Nu, nu plouă! Taci și lasă-mă să dorm!
Și…nimic! Nu a fost chip să mai dorm!
M-am dat jos din pat și m-am pregătit de marea aventură!
Nu, nu am uitat nimic!
La 8.30 roțile autocarului s-au pus în mișcare!
Discuțiile între copii au început imediat: Eu dorm cu X! Tu cu cine dormi? Simo, pot să dorm cu Y? Simo, m-am răzgândit! Simo, mai avem mult? Când ajungem?
Printre zumzete și voci cristaline de copii veseli, se aude un glas chinuit: Simo, fac cacaaaaa!
Am crezut că e o glumă, dar nu, nu era. Copilul se strângea din toate puterile și părea că nu mai rezistă mult. Mă uit în jur să văd unde suntem…pe la Aviatorilor! Pfoai, cum să oprești autocarul în mijlocul intersecției? Și unde să-l ascund de ochii lumii?
De când sunt mamă, văd tufișurile de la 1 km… rog șoferul să tragă pe dreapta și… rezolvăm problema. Copil liniștit, profesor fericit!
Mergem mai departe. Ajungem aproape de Sinaia și începe să plouă. Și ce ploaie! Copiii întreabă cum rezvolvăm problema asta, iar eu le cer să facă liniște și să ne rugăm să iasă soarele. Ajungem la intrarea pe aleea spre Castelul Peleș și ne bucurăm de soare! Uraaa!
După nici zece minute de bucurie, începe iar ploaia… nu-i nimic, avem pelerine. Glumim, râdem, facem poze și ne continuăm aventura. Vizităm castelul, admirăm încăperile, statuetele și armele, ne cumpărăm un suvenir și așteptăm să se oprească ploaia.
Între două rafale, ne aventurăm spre autocar, ne mai udăm puțin, dar ajungem cu bine. Copiii sunt veseli, iar asta e tot ce contează.
Următoarea destinație este Zoo Brașov. Bucurie mare că au ocazia de a vedea animalele sălbatice. Sunt curioși, adresează întrebări, citesc panourile și se orientează pe harta grădinii. Ne place tare, cum să nu?
Un copil mă strigă: Hei, Simo, nu putem să plecăm acum! Mai avem de bifat ursul!
Buun, haideți să bifăm și ursul!
Bifăm noi ursul, dar mai bifăm și o ploaie scurtă. Deja ne-am obișnuit, doar tragem gluga pe cap și ne vedem de drum.
Ajungem la pensiune, ne împărțim camerele, mâncăm bine, ne reamintim regulile, stabilim niște consecințe ale încălcării acestora și gata ziua! Duș și la nani! Mâine e o nouă zi!
Merg să verific cum dorm! Noapte bună!
