Ziua 1
Am ajuns cu bine la destinație! 
Valea Prahovei e de vis! 
Am stat suficient în trafic cât să ne rugăm pentru o autostradă bună, care să ne scape de calvarul acesta în viitor.
Vom vedea când și dacă ne va fi ascultată ruga…
Câștigul a fost că am avut timp să ne cunoaștem și/sau să povestim ce am mai făcut de când nu ne-am mai văzut. 
Suntem bine, ne-am potolit foamea și setea, iar acum ne pregătim de primul atelier, căci repartizarea pe camere a mers foarte repede și toată lumea e fericită și nerăbdătoare să vadă ce urmează… 
Ziua 2
Printre lucrurile detestate de adolescenți se află trezitul de dimineață…
Azi nu au avut de ales, așa că la 7:30 toată lumea a fost în picioare.
Trebuia să ne mobilizăm pentru că a fost prima zi la schi, iar momentul probării echipamentului s-a dovedit a fi unul extrem de solicitant: clăpari grei, lume multă, aglomerație, agitație, tensiune…
Dar noi am venit cu energia bună, așa că la ora 11:00 am fost pregătiți să ne punem schiurile în picioare.
Cine e începător și cine e avansat, a trebui să verifice instructorii avizați. După instructajul aferent, fiecare grupă a pornit pe pârtia care i se potrivea, in funcție de nivelul copiilor.
Când îți place ceea ce faci, timpul trece mult prea repede, așa că, dincolo de entuziasm, a urmat și întrebarea firească: Când a trecut așa repede timpul?
La prânz ne-au așteptat gazdele cu o supă delicioasă și o porție zdravănă de șnițel cu cartofi prăjiți. Știm că mâncarea de aici este extraordinară, iar porțiile mai mult decât generoase, dar nu ne așteptam să se mănânce tot din farfurii. Unii au mai avut loc și pentru clătitele cu ciocolată! 😋
Am avut o scurtă pauză după prânz, apoi am cusut pe etamină. Am început un semn de carte, pe care sperăm să-l finalizăm până la plecare. Fie că e fată, fie că e băiat, fiecare copil s-a deconectat de la orice și timp de o oră nu și-a ridicat ochii din etamină. 🪡
Al doilea atelier a fost cel de manga, unde copiii au avut ocazia să exerseze tehnici de conturare, desenare și trasare a diferitelor tipuri de linii pentru a obține portrete.
Am savurat apoi o pizza delicioasă, pregătită de gazda noastră. Apropo de mâncare, cred că ne vom întoarce acasă puțin mai pufoși 🤭
Ne-am continuat activitățile de seară așternându-ne gândurile și impresiile de peste zi în jurnalul recunoștinței, cu o sesiune de înot la piscină și câteva jocuri de masă.
Trăgând linie, a fost o altă zi reușită în #shimoshirucamps!
Ziua 3
Azi ne-am trezit mai târziu decât ieri.😴
Odihniți și binedispuși, am urcat în autocar imediat după masa de dimineață și am pornit spre Poiana Brașov pentru sesiunea de schi. 🗻
La ora 11:00 toată lumea era pregătită să atace pârtiile, căci azi a fost cod galben de vânt și aproape toate sistemele de urcare au fost oprite. Așa că, fiecare s-a înarmat cu răbdare, și-a luat schiurile pe umăr și sus pe pârtie! ⛷️
Timp de două ore, copiii au fost în grija instructorilor autorizați și de încredere de la școala de schi, iar noi ne-am adunat forțele la soare, în fața unei căni cu ceai de rooibos. 🫖☕️
Spre bucuria copiilor, înainte de a ajunge la masa de prânz ne-am oprit la cumpărături pentru o jumătate de oră.
După siesta, ne-am adunat cu toții la atelierul de Haiku. Unii copii erau deja familiarizați de la școală cu acest tip de poezie japoneză, alții l-au descoperit azi și l-au îndrăgit rapid.
Am jucat apoi un joc de dezvoltare personală pe kahoot, din care au aflat ce înseamnă să fii responsabil, cum e bine să acționezi cu mai mult curaj pentru a căpăta mai multă încredere în tine și cum un vis poate deveni realitate atunci când știi cum să iti setezi obiective clare.
După cină, ne-am creat o pagină nouă în jurnalul recunoștinței, folosind colajul ca tehnică de lucru și scriind despre ziua de azi.
Am încheiat seara cu baia în piscină, iar acum vă spunem cu toții ,,Noapte bună!”
Ziua 4
Când somnul ne era mai dulce, a sunat alarma… ⏰
Prima parte a zilei ne-am petrecut-o la schi. Copiii au fost incantați de vreme, de faptul că instalațiile de pe pârtii au fost funcționale și că au exersat mai mult coborârea pe schiuri.
În loc de ateliere, după pauza de prânz, am mers la bowlling și am pregătit, în secret 🤫, surprize pentru Diana: copiii au realizat un colaj cu urări pentru ziua ei, iar noi am comandat un tort și șampanie.
I-am cântat și i-am urat tot binele din lume, ne-am îmbrățișat și i-am arătat cât de mult o apreciem cu toții.
A urmat mult așteptatul foc de tabără, în jurul căruia am încins o discuție, un joc, o plimbare cu o roabă lăsată de gazdă pe gazon și am pregătit, evident, nelipsitele S’mores.
Fiind ultima seară, le-am dat copiilor mai mult timp liber să stea la povești, așa că încă sunt activați: râd, vorbesc și se plimbă de la unii la alții, parcă dorind să ne anunțe că nu sunt dispuși să piardă niciun minut din timpul rămas cu somnul…
Ziua 5
Azi plecăm?
De ceee?
Mai vrem!
Putem să mai stăm o seară?
După momentul acesta emoționant, ne-am adunat forțele pentru ultimele ateliere.
Voluntarele noastre, Nicola și Bianca, ne-au ajutat să așezăm pe mese mai multe surprize pe care le-am pregătit pentru copii.
Partea de premiere s-a desfășurat diferit de data aceasta, în sensul că diplomele le vor primi în format electronic, dar fiecare copil a plecat acasă cu un breloc personalizat cu numele taberei noastre, un dulce și bețele pentru mâncarea japoneză.
În prima parte a întâlnirii noastre, copiii au fost premiați pentru cea mai ordonată cameră, cel mai respectuos copil, cea mai bună echipă, cel mai săritor copil și pentru voluntarii care ne-au ajutat zilele acestea.
Știm că toți copiii iubesc ramenul, așa că simțeam cum nerăbdarea lor creștea în aer. Fiecare și-a preparat porția și a savurat-o în liniște.
La felul doi am pregătit cu toții onigiri, un preparat japonez din orez, ton și maioneză. Un deliciu! Adăugăm acum o altă rețetă în meniul familiei. 🍚
Până la ora 12:00 toată lucrurile au fost strânse, bagajele duse la mașină, iar camerele lăsate în ordine.
Le-am mulțumit gazdelor noastre de la pensiunea Sohodol Valley pentru ospitalitate și-am pornit la drum, cu speranța că acesta nu va fi aglomerat ca la venire…
În apropiere de Sinaia, Daniel ne întreabă dacă ne oprim și la hotelul părinților lui să mâncăm de prânz.
Se poate?
Da, se poate! ne confirmă mama lui.
Și iată-ne la restaurant!
Surpriza cea mai mare a fost când ne-au anunțat de la restaurant că tot ce am comandat a fost din partea casei. Așa oameni minunați sunt părinții lui Daniel! Mulțumim încă o dată, doamna Rasin! 🙏
Despărțirea de copii a fost emoționantă, ca de fiecare dată, căci ne cam place să fim împreună, trebuie să recunoaștem!
Nu-i nimic, ne vedem în următoarea tabără, din 2-7 iulie 2023, iar cu o parte vom merge și-n Japonia, pe 25 iulie (încă mai avem locuri libere; las link în comentarii)! 🥳
A fost o experiență minunată, atât pentru mine, cât și pentru copiii cu care mi-am petrecut ultimele 5 zile.
