17 martie, ziua primului zbor, cu un aparat mai greu decât aerul, al lui Traian Vuia. Exemplul lui reprezintă un model de prezentat copiilor despre ce înseamnă să iti urmezi visul, indiferent de câte obstacole întâlnești pe parcurs (aveți link in primul comentariu).
„Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există” Traian Vuia
Ce poate fi mai frumos decât să ajungi să îți trăiești visul?
Ce poate fi mai împlinitor pentru un părinte decât să își vadă copilul urmându-și visul?
Cred cu toată ființa mea că, pentru a fi un om fericit și împlinit, e bine să îți urmezi visul.
Visurile mărețe se nasc, de obicei, în copilărie.
Când eram copil, mă jucam adesea de-a învățătoarea. Adunam copiii de pe stradă, îi îngrijeam sau făceam lecții cu ei. Pentru cei din jurul meu poate era doar o joacă, însă pentru mine era începutul visului meu.
Toate talentele mele la desen, creație, lectură și chiar muzică (deși la o evaluare psihologică făcută de curând a reieșit că nu excelez la capitolul ureche muzicală…acum mă înțelege soțul meu de ce nu pot recunoaște o melodie de la primele acorduri), mă conduceau în același punct: activitatea cu copiii.
Și, deși am cochetat și cu ideea de design vestimentar, căci îmi plăcea mult să îmi creez singură haine, după desenele pe care le schițam, spre disperarea mamei mele, care mi le rupea adesea și mi le arunca, crezând că ,,din artă și design nu poți trăi”.
Toate acestea m-au făcut să cred că poate nu e drumul meu… și am renunțat. Poate aș fi excelat în acest domeniu… sau poate nu. Cine poate ști?
Cert este că mi-am urmat celălalt vis și mi-a rămas visul de a fi artist la nivel de hobby. Am creat bijuterii și am avut un magazin online timp de aproape 2 ani. Ador să desenez, să pictez pe haine sau să fiu propriul creator vestimentar.
Am cunoscut oameni care, în ciuda facultăților grele pe care le-au urmat de-a lungul vieții, au ajuns să fie nefericiți cu jobul lor pentru că nu făceau ce le place.
Și, ce credeți? Unii ajung să spună ,,STOP! De azi îmi urmez visul!” și renunță la tot ce au muncit atâția ani, doar pentru a-și urma visul din copilărie.
Există și categoria cealaltă, care afirmă ,,Am muncit atât să ajung aici și acum să renunț?”. Și merg mai departe, chiar dacă își urăsc jobul. La finalul vieții, ajung să spună ,,Ce am făcut cu viața mea? Am realizat atâtea, dar nu m-am bucurat de nimic, căci nu am făcut ce mi-ar fi plăcut!”
De aceea, eu încurajez părinții să nu le taie copiilor aripile când aceștia le povestesc visurile lor.
Dacă fiul tău visează să devină pilot, renunță la visul tău de a-l vedea doctor.
Dacă fiica ta visează să devină creatoare de modă, renunță la visul tău de a o vedea avocat.
În general, părinții pot fi un sprijin important în încurajarea copiilor să-și urmeze visurile lor.
Iată cum:
👉 Încurajează-ți copilul să-și urmeze visurile, ascultă-l și lasă-l să-și exprime dorințele și interesele sale.
👉 Vezi care-i sunt talentele și ajută-l să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a-și atinge visul.
👉 Oferă-i exemple de oameni care și-au urmat visurile cu succes și motivează-l să își încerce și el norocul.
👉 Încurajează-l să își asume riscuri și să nu se lase descurajat dacă, pe drumul său, se confruntă cu înfrângeri sau eșecuri.
👉 Acordă-i sprijin emoțional și financiar pentru a-și atinge scopurile.
👉 Repetă-i că este în regulă să își schimbe direcția în viață oricând și că nu este niciodată prea târziu să-și urmeze visurile.
👉 Încurajează-l să fie el însuși și să-și dezvolte propriile interese, in loc să încerce să se potrivească in tiparele altora.
Prin încurajare, sprijin și exemple, copiii pot fi motivați să îsi găsească pasiunea și să o urmeze, indiferent de obstacolele care pot apărea pe parcurs.
