Era luna februarie a anului 2008. Trecusem cu vederea foarte multe nedreptăți, bârfe și răutăți de-ale colegelor de la acea vreme, însă atunci avea să se umple paharul și chiar să se reverse peste margini. Pierdusem o sarcină după care am suferit foarte mult, iar mărturisirea unei colege cum că am fost subiect de bârfă în cancelarie m-a determinat să spun: STOP! Până aici!

Am deschis calculatorul și am început să caut oferte de joburi în învățământul privat. Nu eram foarte încrezătoare, însă mi-am încercat norocul la școala despre care nu aveam prea multe informații, dar al cărei nume avea o rezonanță pe care nu prea mi-o puteam explica la vremea aceea.

Asta se întâmpla duminică seara. Luni, la primele ore ale zilei, am primit un telefon. La capătul celălalt se afla o doamnă pentru care am avut și am un respect deosebit. M-a invitat la interviu. Am spus DA fără să mă gândesc prea mult. Abia după ce am închis telefonul, am realizat ce mi se întâmpla și genunchii au început să tremure. M-am așezat pe scaun și am reflectat: e posibil, chiar e posibil să ajung într-o școală așa cum visez!

Am susținut primul interviu, apoi am fost programată pentru susținerea lecției la clasa la care urma să intru.

Nu a fost ușor nici la lecția demonstrativă, cu 5 perechi de ochi de dascăli cu experiență în școala respectivă și cu 14 copii foarte isteți, dar care se gândeau că ,,din cauza mea le pleacă lor învățătoarea”, cum nu mi-a fost ușor nici în primul an. 

Mi s-a părut tare greu, vă spun sincer! Nu eram deloc obișnuită cu exigențele școlii, ale părinților și chiar ale copiilor. Însă, de fiecare dată când mă gândeam la alternativa școlii de stat, îmi aminteam toate pățaniile din cancelariile pe unde am fost și-mi repetam: îți va fi mult mai bine aici! Așteaptă și vei vedea!

Și bine am făcut, căci atât de multe lucruri am învățat în acești 15 ani de cand sunt la Laude-Reut, atât de la părinți și copii, cât mai ales de la președinta complexului, Tova.

Nu știu unde în altă parte aș fi putut să mă dezvolt mai bine, dacă nu în acest loc provocator cu fiecare zi, săptămână, lună sau an. 

Nu știu dacă aș fi putut întâlni în vreo altă cancelarie un exemplu mai bun de leadership ca cel oferit aici.

Nu știu cum, dar am avut parte de oameni minunați, părinți și colegi, alături de care am putut realiza tot ce doar visam la celelalte școli, căci acolo nici să visez nu mi se permitea, dar să ,,creez vreun precedent”, cum îmi spunea adesea una dintre directoare…

Evident că nu fiecare zi la Laude-Reut a fost roz. Am avut zile în care am plâns, mi-am dat demisia în gând, dar și cu voce tare, mi-am promis că voi merge pe alt drum, însă realitatea mă aducea în același punct: aici mi-e locul! 

La mulți ani cu succese nenumărate, Complexul Educațional Laude-Reut! Mulțumesc că m-ai acceptat în sânul acestei familii! Nu aș fi fost unde sunt acum fără tine! 🙏

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02KCao59LMm4JfnMdwEbphrLmC1dMRYeq1B7tR3p69M8LztxvVbPW7NeeRrdLmuXKbl&id=104791975211876
Simona-Dana Dobrin

About the author: Dascăl dedicat și mamă de două adolescente.