În zilele de astăzi, succesul este adesea privit ca un trofeu și ca o măsură a competenței și inteligenței cuiva, însă poate fi, de fapt, o capcană periculoasă, în special pentru cei inteligenți și ambițioși.

Bill Gates afirma despre succes că ,,poate fi un profesor incompetent care seduce oamenii isteți și îi momește să creadă că ei nu pot să piardă.”

În contextul examenelor ce se desfășoară în această perioadă, am avut ocazia să observ cum se raportează părinții la acestea, cât de ,,afectați” sunt de presiunea evaluării și cum transmit emoția lor asupra copiilor.

Este trist că mulți dintre aceștia, consideră examenul de Evaluare Națională, Bacalaureatul și rezultatele școlare ca fiind indicatori ai succesului copilului, însă, totodată, și al lor personal.

E firesc să ne bucurăm pentru reușita copilului nostru, însă nu e deloc normal să ne împăunăm cu rezultatele lui de parcă succesul acestuia a depins exclusiv de noi. Da, am fost acolo pentru ei, le-am oferit suportul când au avut nevoie, însă nu noi am depus efortul de a învăța în locul lor. Nu noi ne-am tocit coatele pe birou, încercând să înțelegem informațiile, să le așezăm într-un context și, mai ales, să le reținem pe toate.

Totodată, pentru a promova o dezvoltare sănătoasă, e bine să înțelegem că succesul nu se limitează la performanțele academice ale copilului nostru și că eșecul, mai ales în cazul unui examen, reprezintă o oportunitate de învățare pentru el. Succesul și eșecul trebuie să fie văzute ca două fețe ale aceleeași monede. Copiii noștri au nevoie de ocazii pentru a învăța din propriile greșeli și a-și dezvolta încrederea în sine, iar eșecul la un astfel de examen, chiar dacă este dureros, este o cale de a afla cum trebuie să acționeze data viitoare.

Din punctul meu de vedere, dezvoltarea personală și cultivarea unei minți deschise și curioase ar trebui să fie priorități pentru toți părinții. Astfel, nu am mai întâlni atâția copii competitivi și dornici să aibă 10 pe linie, care clachează la prima notă de 9,5…

În loc să ne concentrăm exclusiv pe rezultate, noi, ca părinți, ar trebui să ne încurajăm copiii să-și exploreze pasiunile, să-și dezvolte talentele și abilitățile sociale, emoționale și intelectuale, să-și descopere interesele, astfel încât să se descurce în orice situație.

Să (te) plângi pentru câteva sutimi pierdute la un examen, să semnezi petiții pentru ca fiul sau fiica ta să obțină 0,6 p în plus la nota finală sau, și mai rău, să îl pedepsești pentru că rezultatul obținut de acesta la examen nu este pe măsura așteptărilor tale, mi se par soluții ce distrug copilul,emoțional, atitudinal și comportamental. Ce va învăța din toate acestea?

Concluzionez cu ideea că adevărata înțelepciune nu constă doar în acumularea de cunoștințe, în a ști totul și de nota 10, ci și în capacitatea de a învăța din eșecurile noastre, de a fi conștienți de propriile limite, de a ne adapta la schimbări și a fi deschiși la noi experiențe de învățare și cunoaștere.

,,A ști înseamnă a fi ignorant. A nu ști este începutul întelepciunii.” spunea scriitorul J. Krishnamurti.

 

Simona-Dana Dobrin

About the author: Dascăl dedicat și mamă de două adolescente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *