Nu sunt de acord cu părinții și dascălii care forțează un copil stângaci să scrie cu mâna dreaptă.
În primul rând, e important să înțelegem că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și propriile particularități. A obliga un copil să schimbe mâna cu care scrie înseamnă să-i ignorăm această unicitate.
Scrisul este un proces complex, iar mâna dominantă joacă un rol important în formarea acestei abilități. Forțarea unui copil să folosească mâna cealaltă va conduce nu doar la frustrări, ci și la dificultăți in învățare sau la probleme de concentrare.
De-a lungul anilor, am văzut cum copiii cărora li s-a permis să fie ei înșiși, să-și folosească mâna dominantă, și-au dezvoltat un stil propriu de lucru, au devenit mai siguri pe ei și au învățat cu plăcere (fiica mea este cel mai la îndemână exemplu).
În schimb, cei care au fost presați să se conformeze „normelor” au avut de luptat cu temeri și chiar probleme de scris care puteau fi evitate.
Așadar, rolul nostru ca părinți și dascăli nu este să modelăm copiii după un tipar care ni se pare nouă potrivit, ci să-i sprijinim să-și descopere propria cale, să-și dezvolte abilitățile în mod firesc, natural, fără constrângeri inutile.
Să le oferim copiilor libertatea de a-și folosi mâna cu care se simt cel mai confortabil înseamnă să le oferim, de fapt, libertatea de a fi ei înșiși.
