Ca părinte, indiferent de ce tip de disciplină folosești în relația cu copilul tău, scopul tău final ar trebui să fie acela de a-ți învăța copilul autodisciplina.

De ce este importantă autodisciplina? 

Pentru că aceasta îl va ajuta pe copilul tău să își atingă obiectivele pe termen lung, să reziste tuturor tentațiilor nesănătoase și să tolereze mai ușor disconfortul apărut în urma unor sarcini noi, pe care el le poate percepe ca fiind dificile.

De la alegerea de a închide telefonul sau a se opri din joacă pentru a lucra la teme și până la a rezista tentației de a mânca un dulce atunci când mama nu se uită, autodisciplina este cheia pentru a-ți ajuta copilul să devină un adult responsabil.

Nimeni nu se naște autodisciplinat, aceasta este o abilitate care se învață, iar rolul nostru de părinți este să le oferim copiilor toate instrumentele de care au nevoie pentru a-și dezvolta autodisciplina, precum și șanse de a face alegeri bune.

Iată cum îl poți tu ajuta:

1. Încă de când e bebeluș, creează împreună cu acesta o rutină zilnică. Îmi amintesc când era Crisa mică, știa exact ce urmează să facă după ce se trezește: ,,Mami, baie, diți!” Și-mi arăta că vrea să se spele pe dinți. Apoi, pe parcursul zile, îmi repeta ce urmează să facem: parc, citit, mâncare etc. De fiecare dată când mergeam în parc trebuia să ne oprim să cumpărăm ,,bosine”, adică măsline. Avea o rutină și eu nu trebuia să mă abat de la ea… Când copilul știe ce are de făcut într-o zi, atunci este mai puțin probabil să fie distras de alte activități. Păstrând rutinele copilului cât mai simple, începând cu rutina de dimineață-spălat pe dinți, periat părul, îmbrăcat, luat micul dejun și continuând cu rutina de după școală-schimbat în haine de casă, timp pentru odihnă, teme și activități distractive, prin practică zilnică, copilul tău va ajunge să pună în aplicare rutina fără ajutorul tău.
2. Explică-i copilului motivul din spatele regulilor tale

În loc să-i spui: „Fă-ți temele acum pentru că așa trebuie”, explică-i motivul care stă la baza acelei decizii.

Ai putea să îi explici astfel: ,,Este o alegere bună să îți faci mai întâi temele, ca apoi să ai timp liber pentru joacă/prieteni/film etc. Pe lângă toate acestea, te vei simți mult mai bine știind că ți-ai terminat munca pe ziua de azi.”

3. După ce i-ai oferit explicații privind motivul pentru care îi ceri ceva, prezintă-i și consecințele neefectuării unei sarcini: ,,Atunci când amâni efectuarea temelor, există riscul să nu mai ai timp pentru ele, te vei simți mai aglomerat și vei fi mai stresat că e posibil să nu le termini.”

Poate nu ai timp sau energie pentru astfel de explicații, însă copilul are nevoie să înțeleagă de ce trebuie să facă anumite lucruri, care pentru el pot fi ori nesemnificative ori prea grele.

Uneori, copilul învață mult mai ușor din consecințele naturale. De exemplu, în loc să alergi zilnic după el și să-i amintești să își ia penarul, ai putea să îl lași să meargă fără el la școală. Va observa că nu are cu ce să scrie și este nevoit să împrumute, iar înfruntarea unei astfel de consecințe naturale îl poate ajuta să-și amintească să-și ia penarul data viitoare. 

Oricât de greu ți s-ar părea, încearcă să eviți luptele pentru putere. Dacă încerci să forțezi copilul să facă ceva, fără a-i explica motivele și consecințele din spate, nu vei reuși să-l înveți autodisciplina.

5. Laudă comportamentul potrivit, dar nu-l critica pe cel nepotrivit

De câte ori copilul tău demonstrează autodisciplină, evidențiază-i comportamentul bun pe care vrei să-l vezi mai des. De exemplu, în loc să spuneți „Bună treabă, nu ai mai amânat tema azi”, spune-i „Bună treabă, ți-ai rezolvat temele foarte repede”.

Uneori, suntem tentați să corectăm comportamentele care nu ne plac la copilul nostru și comportamentul bun al acestuia trece neobservat. Când îi lauzi copilului comportamentul bun, crește probabilitatea ca el să repete acel comportament.

6. Fii model de autodisciplină

Știi deja că un copil învață cel mai bine din exemplul părinților. Dacă copilul tău te vede că amâni lucrurile sau alegi să te uiți pe telefon în loc să termini un proiect început, îți va prelua obiceiurile. 

Identifică zone în care ai de luptat cu propria disciplină (poate pierzi prea mult timp pe rețelele de socializare sau cheltui prea mulți bani pe lucruri inutile) și lucrează la îmbunătățirea acestora. 

Autodisciplina se învață toată viața, deci nu e nicio rusine să îi spui copilului tău că și tu lucrezi la propria-ți disciplină.

Dacă e mai mare, puteți stabili împreună un plan de acțiune, pe care apoi să-l urmăriți zilnic. 

Copiii voștri cum au învățat autodisciplina? Ce metode ați aplicat și au funcționat?