Bullyingul nu este o simplă joacă între copii.
Nu este o ,,mică răutate”, nu este o fază, nu este ceva ce se rezolvă de la sine. Este un fenomen sistematic de agresiune, prin care un copil sau un grup de copii îi umilesc, rănesc și exclud pe alții, folosindu-se de puterea pe care o au asupra lor. Se poate manifesta prin violență fizică, verbală, socială sau online, iar efectele sale sunt devastatoare pentru victimă, pentru martori și chiar pentru agresor.

Efectele bullyingului: trei roluri, trei traiectorii

Bullyingul nu lasă urme doar pe piele. El pătrunde în sufletul celor implicați și îi transformă. Pe termen scurt, mediu și lung, victimele, martorii și agresorii se schimbă în moduri care le pot afecta întreaga viață.

Victima: rana invizibilă

Pe termen scurt, copilul hărțuit se confruntă cu anxietate, frică și o stimă de sine distrusă. Devine retras, are probleme de concentrare și refuză să mai meargă la școală. Se poate confrunta cu insomnii, dureri de cap sau de stomac, iar în unele cazuri poate dezvolta depresie sau tulburări alimentare.

Pe termen mediu, sentimentul de neputință se poate transforma în izolare socială sau în dificultăți de relaționare. Copilul începe să creadă că nu merită respect sau afecțiune și dezvoltă o imagine de sine negativă, care poate persista ani la rând.

Pe termen lung, consecințele pot fi devastatoare: anxietate cronică, atacuri de panică, tendințe suicidare sau chiar incapacitatea de a forma relații sănătoase. Studiile arată că adulții care au fost victime ale bullyingului în copilărie sunt mai predispuși la depresie, la joburi instabile și la relații toxice. 

Martorul: tăcerea care doare 

Martorii bullyingului nu sunt doar observatori pasivi. Ei simt teama că ar putea deveni următoarele victime și, în multe cazuri, aleg să nu intervină. Pe termen scurt, se confruntă cu stres și vinovăție pentru că nu au făcut nimic.

Pe termen mediu, acești copii pot începe să vadă agresiunea ca pe ceva normal. Lipsa de reacție le scade empatia și le poate modela convingerea că este mai sigur să rămână neutri în fața nedreptății.

Pe termen lung, acești martori ajung fie să devină adulți care tolerează sau ignoră abuzurile la locul de muncă sau în familie, fie să replice comportamentele de agresiune în relațiile lor personale și profesionale.

Agresorul: iluzia puterii

Copiii care agresează alți copii nu sunt doar „puști obraznici” care au nevoie de o lecție. Dacă nu sunt opriți și ghidați spre o schimbare reală, vor deveni adulți care își folosesc puterea pentru a domina, manipula și răni.

Pe termen scurt, agresorul simte un fals sentiment de superioritate și satisfacție.Prinde gustul controlului și își întărește convingerea că poate obține ce vrea prin forță și intimidare.

Pe termen mediu, comportamentele de bullying devin o parte din identitatea sa. Ajunge să creadă că regulile nu i se aplică și că poate scăpa nepedepsit.

Pe termen lung, riscul este major: unii dintre agresori ajung să aibă probleme cu legea, să dezvolte relații abuzive și să manifeste comportamente antisociale. Statistici îngrijorătoare arată că un procent semnificativ dintre adulții violenți au manifestat comportamente de bullying în copilărie.

Ce mai spun statisticile?

Statisticile despre bullying sunt alarmante. În Europa, un raport al UNICEF arată că 1 din 3 copii a fost victima bullyingului cel puțin o dată. În România, situația este și mai gravă: conform unui studiu Salvați Copiii, 73% dintre elevi au fost martori la situații de bullying în școli, 49% dintre copii spun că au fost hărțuiți și 27% recunosc că s-au aflat în poziția de autor al actelor de bullying.

Bullyingul online este și el în creștere, iar pandemia a amplificat acest fenomen. Țările nordice au implementat programe eficiente de prevenire a bullyingului, însă în România, măsurile sunt încă insuficiente.

Cum putem stopa bullyingul?

Rolul părinților:

• Fiți atenți la schimbările în comportamentul copilului.
• Ascultați-l fără a-l judeca și oferiți-i sprijin necondiționat.
• Încurajați-l să vorbească despre ce i se întâmplă.
• Nu-i spuneți „Ignoră-l, o să treacă!” – bullyingul nu dispare de la sine.
• Colaborați cu profesorii și cereți intervenție imediată dacă este nevoie.

Rolul profesorilor:

• Nu minimizați bullyingul – un „simplu conflict” nu este același lucru cu agresiunea repetată.
• Impuneți reguli clare împotriva bullyingului și aplicați consecințe ferme.
• Încurajați elevii să vorbească și să ia atitudine atunci când văd bullying.
• Lucrați cu părinții și specialiști pentru a ajuta atât victima, cât și agresorul să depășească acest comportament.

Bullyingul nu este o problemă care „trece de la sine”. Nu este o fază, nu este un test al copilăriei. Este o rană care se adâncește și se transformă în traume. Este responsabilitatea noastră, ca părinți, dascăli și membri ai comunității, să intervenim, pentru că niciun copil nu ar trebui să se simtă abandonat în fața nedreptății.

Este timpul să acționăm!

Bibliografie:

Cărți:

• Coloroso, B. (2009). The bully, the bullied, and the bystander: From preschool to high school – How parents and teachers can help break the cycle of violence. HarperCollins.
• Hinduja, S., & Patchin, J. W. (2020). Bullying beyond the schoolyard: Preventing and responding to cyberbullying.Corwin Press.
• Olweus, D. (1993). Bullying at school: What we know and what we can do. Blackwell Publishing.

Rapoarte și studii:

• OECD. (2019). PISA 2018 results (Vol. III): What school life means for students’ lives.OECD Publishing. https://www.oecd.org/pisa/publications/pisa-2018-results.htm
• Salvați Copiii România. (2022). Studiu național privind bullying-ul în rândul copiilor.https://www.salvaticopiii.ro
• UNICEF. (2019). Behind the numbers: Ending school violence and bullying. UNICEF. https://www.unicef.org/media/66496/file/behind-the-numbers.pdf