Ești genul de persoană empatică, atentă la nevoile și emoțiile celorlalți sau ești genul indiferent, care nu înțelege ce vrea să spună celălalt și nici nu vrea să afle? 

Știi să îți arăți emoțiile sau porți mii de măști pentru a arăta celor din jur cât ești tu de puternic? 

Spui des ,,Te iubesc!” sau aștepți să își dea seama singuri cei apropiați de sentimentele tale? 

Plângi când ești emoționat sau lacrimile sunt pentru cei slabi? 

Da, mulți dintre noi am crescut în preajma unor adulți nefericiți, în vremuri nefericite. Nu mulți au fost mângâiați, îmbrățișați sau sărutați pe frunte la culcare. Cuvintele ,,Te iubesc!” nu existau în vocabularul nimănui. 

Puțini dintre noi vorbeam cu părinții despre emoțiile noastre, despre trăirile și frământările noastre interioare. Nu se cădea. Nu era în fișa postului din acele vremuri. 

Dar azi? 

Azi, copiii nu mai sunt cum eram noi și nici noi nu mai suntem cum erau părinții noștri. Pentru ei, dar și pentru noi, trebuie să învățăm să ne exprimăm emoțiile și să le gestionăm mai bine.  

Adultul empatic știe să asculte copilul, să îi înțeleagă supărările, frustrările, nemulțumirile. 

Părintele empatic va avea un copil cu o inteligență emoțională mai bine dezvoltată, comparativ cu părintele indiferent sau autoritar. Copilul cu părinți empatici manifestă mai multă grijă și atenție față de sentimentele și nevoile colegilor și prietenilor lui. Acesta îi va înțelege mai ușor și nu va intra în conflict cu ei, căci va ști cum să îi asculte și să se pună în locul lor, pentru a afla de ce au acționat într-un fel și nu în altul. 

Copilul are nevoie de empatie și la școală, nu doar acasă. De aceea, un profesor empatic este mai iubit și apreciat, căci el știe cum și când să își asculte elevii, știe că nu este el cea mai importantă persoană din încăpere, ci elevul său și are grijă ca fiecare copil să se simtă ascultat și înțeles. Acest profesor va reuși să-i determine pe copii să învețe de dragul lui, nu pentru că trebuie sau pentru că acesta are o programă de parcurs. El va avea elevi fericiți în clasă, elevi care-l vor căuta mereu pentru un sfat sau o îmbrățișare și-i vor mulțumi mai târziu.

Experții în neuroștiințe explică faptul că empatia se poate dezvolta și pe parcurs, iar pentru îmbunătățirea acestor abilități empatice există trei strategii simple și eficiente care ne ajută:

• să îi ascultăm pe ceilalți cu mare atenție, fără a-i întrerupe și să reflectăm asupra mesajului pe care ni-l transmit, astfel încât să înțelegem perspectiva lor și să le arătăm că sunt ascultați cu atenție. Se spune că dacă fiecare persoană ar asculta cu atenție, înainte de a da un răspuns și/sau ar repeta ceea ce spune interlocutorul, jumătate dintre situațiile conflictuale ar fi rezolvate. 

• să observăm cu atenție oamenii cu care intrăm în contact zilnic, pentru conștientizarea tuturor aspectelor vieții. De exemplu, în momentul în care ești citești un o carte să vizualizezi omul care a scris-o, pe cel care a tipărit-o, omul care a realizat hârtia etc.

• să privim oamenii necunoscuți cu care ne intersectăm de-a lungul unei zile și să evităm a face presupuneri despre aceștia în funcție de rasă, cultura, înfățișare, statut social etc. 

Practicând empatia mai des, vom evita nu doar conflictele inutile, ci le vom oferi și copiilor noștri modele de urmat, iar fenomenul de bullying, de care se plâng atât de mulți părinți și dascăli, ar fi tot mai rar întâlnit în școli.

Spune-mi, copilul tău cum își manifestă empatia?