Când vine vorba despre teme, tot mai multă lume e de-a dreptul îngrozită și/sau depășită de volum.
Există părinți care vor mai puține teme pentru copiii lor și părinți care cer suplimentar…
Există dascăli care gândesc tema ca pe o oportunitate de a verifica dacă ceea ce s-a predat a fost însușit de către elevi și dascăli care nu contenesc cu șirurile lungi de exerciții din culegeri…
Există teme creative și teme plictisitoare…
Există dorință de muncă independentă și lehamite…
Cum ar trebui să arate temele pentru a fi atractive pentru copii și lipsite de stres pentru părinți și dascăli?
Zilele trecute am fost invitată să răspund întrebărilor Andreei Enache referitoare la acest subiect. Îți las AICI podcastul înregistrat.
Iată câteva dintre ideile dezbătute:
*Tema este a copilului, nu a părintelui!
Aud des părinți afirmând ,,Ne-am terminat temele…” sau ,,Dragul meu, hai să ne facem temele!”.
Dragi părinți, copiii trebuie să înțeleagă că tema reprezintă o sarcină didactică ce îi vizează doar pe ei și nu pe părinți. Părintele a avut șansa lui de a demonstra că își poate rezolva cu conștiinciozitate temele, acum e rândul copilului. Da, e rândul lui să arate că a fost atent la ce s-a discutat în clasă, că a înțeles și și-a deprins cunoștințele predate.
*Tema nu înseamnă pedeapsă
Da, am cunoscut persoane, părinți și dascăli deopotrivă, care foloseau tema ca pedeapsă.
,,Nu ești atent la ore, lucrezi la teme încă X exerciții din culegere!”
,,Nu iei FB sau 10 la testul Y, lucrezi la teme încă X exerciții din culegere!”
Tema nu este un mijloc de pedeapsă, cum nu e nici recompensă. Tema este un mod prin care poți verifica nivelul însușirii cunoștințelor predate într-o oră. Atât!
*Școala nu ar trebui să fie evaluată după volumul temelor
Și aici mă refer strict la situațiile următoare:
-am întâlnit părinți care afirmau că și-au înscris copilul la doamna X de la școala Y pentru că lucrează mult cu copiii. ,,Elevii dumneaei lucrează nenumărate culegeri într-un an și sunt olimpici la Ț concursuri.”
-am cunoscut dascăli care lucrau 1-2 exerciții la clasă cu copiii, apoi cereau ca temă să se lucreze 20-30 de exerciții ,,Să lucreze același tip de exercițiu până se fixează bine.”
Este timpul să punem stop acestei gândiri!
Dacă un copil îți demonstrează că poate lucra corect 1-2 exerciții de același tip, de ce îl chinui cu 20-30? Copilul se plictisește, devine frustrat de faptul că repetă același tipar și începe să urască temele. Și pe bună dreptate! Care este relevanța exercițiului de scriere a literei ,,a” pe două pagini, dacă cel mic a reușit să însușească toate etapele de executare a acesteia?
O altă fixație a multor părinți și dascăli este scrierea caligrafică. Da, și mie îmi place scrisul frumos! Am iubit caligrafia, dar nu pot obliga un copil stângaci, de exemplu, să scrie caligrafic dacă el nu poate. Atâta vreme cât scrisul este lizibil, nu văd relevantă caligrafia.
Haideți să vedem copilul și nevoia lui!
Să vedem mânuța aceea mică ce se străduiește să rotunjească literele cum poate mai bine!
Să înțelegem copilul care nu reușește să se ridice la nivelul așteptat de adulți la matematică, dar este minunat la literatură!
Să apreciem efortul pe care îl face copilul zi de zi și să nu mai punem atâta presiune pe umerii lui mici!
Copilul tău cum gestionează volumul de teme? Care îi este rutina zilnică? Cât timp lucrează independent?
