Deși poate părea paradoxal pentru unii părinți, plictiseala îi face bine copilului, din mai multe puncte de vedere:
👉 Îl ajută să-și dezvolte creativitatea și imaginația
Mulți părinți caută să le umple copiilor ziua cu tot felul de activități: cursuri, spații de joacă, petreceri, vizite…
Însă, atunci când nu are activități planificate sau jocuri organizate, copilul este forțat să-și folosească propria imaginație și să găsească modalități noi și interesante de a-și petrece timpul. Prin urmare, lasă-l să se plictisească!
👉 Îl ajută să se concentreze mai bine
Cu cât are programul mai încărcat, cu atât concentrarea și atenția lui vor începe să scadă. Îl vezi cum se mișcă fără încetare prin casă, căutând ceva să-l anime, și atunci mai cauți o activitate care să-l ,,țină ocupat”…
Însă, atunci când nu este supus unei stimulări constante, copilul învață să se concentreze asupra unei singure activități și să-și dezvolte abilitățile de a se concentra pe sarcini îndelungate și complexe. Deci, lasă-l să se și plictisească!
👉 Îi oferă prilejul de a-și descoperi propriile interese și pasiuni.
Când îi întreb pe copii care le sunt pasiunile și la ce se pricep ei cel mai bine, mulți nu știu ce să răspundă…
Însă, atunci când nu e antrenat în activități prestabilite, copilul are ocazia să-și exploreze propriile interese și să-și dezvolte abilitățile în domenii care îl fascinează cu adevărat. Așadar, lasă-l să se mai și plictisească!
Cel mai des îi aud pe copii afirmând că se plictisesc, atunci când pierd un joc.
În spatele afirmației ,,M-am plictisit!” se ascunde altceva, de fapt.
În realitate, când copilul pierde un joc, simte că a eșuat și că nu e bun la jocul respectiv.
Pentru copil, pierderea unui joc poate fi frustrantă, în special dacă se află în procesul de dezvoltare a abilităților de competiție și de învățare a regulilor.
Cum spuneam, el poate percepe pierderea jocului drept un semn al eșecului personal, ceea ce îl poate face să se simtă inutil sau neîndemânatic.
Pe de altă parte, frustrarea poate fi legată și de faptul că e atât de pasionat de jocurile pe care le joacă, încât poate dezvolta o legătură puternică cu activitatea respectivă.
Există și situația în care copilul este obișnuit să primească recompense pentru performanțele lui bune, fie că este vorba de note bune la școală sau de premii la concursuri.
În cazul în care pierde un joc, el nu mai primește această recompensă, ceea ce poate fi frustrant și poate duce la o pierdere a motivației pentru a continua să participe mai departe la joc.
Când e mic, această reacție este firească, întrucât copilul mic nu are dezvoltate încă abilitățile emoționale și cognitive necesare pentru a face față în mod eficient stresului și eșecului.
Pentru a creste nivelul de reziliență la pierdere al copilului, e bine să fie expus unor astfel de situații. Să-l lași să câștige toate jocurile în care îl antrenezi, clar nu-i va face bine pe termen lung.
Ajută-l să înțeleagă că pierderea unui joc nu înseamnă că el nu e bun sau că nu va avea succes în alte activități.
În concluzie, este important să ne încurajăm copilul să (se) joace și să se distreze, indiferent dacă iese câștigător sau nu.
Este esențial să îi explicăm că pierderea face parte din viață și că este o oportunitate de a învăța și de a crește.
În acest fel, copilul va învăța să facă față eșecurilor și să dezvolte o atitudine pozitivă față de jocuri și față de viață în general.
